Articol publicat in Romanian Tribune
Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră vă mai reamintiţi de trenurile şi chiar de tramvaiele cu trei clase. Nu, nu la clasele şcolare mă refer, ci la diferenţa vizibilă între cetăţenii care foloseau mijloacele de transport cu ani în urmă. Clasa a treia cu vagoane, cu scaune de lemn, cam incomode dar pline de ţăranii cu coşniţe din papură, ducând la piaţă marfa zilei, fără de care oraşele ar fi rămas flămânde, era evitată de orăşenii care preferau să plătească cinci bani în plus pentru confortul clasei a doua sau întâi la tramvai.
Integraţi sau mai precis luaţi cu arcanul politico-economic în ceea ce se numeşte astăzi Uniunea Europeană iată că românii, de data aceasta toţi românii, se trezesc din nou pe poziţia de egali, dar de clasa a treia în comparaţie cu concetăţenii lor mai europeni.
Întrebaţi unul câte unul majoritatea românilor habar nu au ce este Comunitatea Europeană şi nu-şi reamintesc cum au ajuns membri, dar au înţeles mesajul politicienilor români că vor putea munci în străinătate şi că vor fi şi ei europeni.
Efemeră promisiune făcută unei naţiuni înflămânzite şi distrusă economic de regimul Marxist, rămâne o perdea politică în spatele căreia s-au tras şi se trag sforării în numele integrării pe care cetăţeanul român nu le înţelege şi pe care nimeni nu vrea să i le explice.
Cu excepţia unora dintre politicieni, şi probabil a miilor de funcţionari români plătiţi de UE, restul populaţiei ţării se găseşte într-o totală necunoştiinţă de cauză asupra beneficiilor şi obligaţiilor unei integrări în UE şi mai ales nu înţeleg ce înseamnă în termen lung această integrare pentru însăşi existenţa naţională a statului român.
Evenimentul Nokia, situaţie care ridică cortina în spatele căreia se ascund interese ale unor „mai cetăţeni“ europeni decât românii, este dacă nu prima cea mai vizibilă acţiune de blocare a dezvoltării unei prezenţe industriale în România. Urmând un curs normal al pieţei de muncă dar şi a nivelului de calificare al forţei de muncă, compania finlandeză Nokia care din 1990 avea o fabrică de componente în Germania s-a hotărât să deschidă o nouă fabrică la Jucu în judeţul Cluj extinzându-şi şi aria de producţie până la produsul finit. Furtuna care a urmat, isteria politică şi agresiunea unor declaraţii venite din partea unor miniştrii germani dar şi ai unor lideri politici care ameninţă deschis, public cu boicotul produselor Nokia, ar trebui să constituie un semnal de alarmă pentru toţi românii de la vlădică la opincă. Dar mai ales un semnal de deşteptare pentru politicienii români. Pe faţă şi fără ruşine, de la organizaţiile sindicale la personalităţi publice şi miniştrii, nivelul de agresiune depăşeşte limitele oricărei scuze. Clar putem conclude că României nu i se plănuieşte o dezvoltare economică la nivelul Europei occidentale şi clar soarta românilor este să fie sursa forţei de muncă convenabilă în afara ţării lor.
Retorica globalizării industriale, principiile integrării în UE şi chiar afilierile politice trans-europene au fost date la o parte când s-a ajuns la pierderea în Germania a trei mii de locuri de muncă în favoarea unei ţări defavorizate istoric şi economic ca România. Asta DA frăţie!
Aflat în fruntea atacului, pesedeaua Kurt Beck, (lider PSD Germania) anunţa boicotul produselor Nokia sărind peste interesele internaţionalei socialiste, uitând de colegul lui pesedeaua Mircea Geoană care la Bucureşti anunţa ofensiva amazoanelor de partid la alegerile locale. În timp ce în disperare pesedeaua românească îşi scoate linia acoperită de interese în faţă promovând tovarăşele/doamne de partid în spatele cărora tovarăşi/domni de partid să poată să-şi protejeze osânza câştigată în marea tranziţie făcută pe principiul ce-i al meu este al meu ce-i al tău este al nostru, fratele de partid Kurt Beck strigă contra unei investiţii în România.
Scandalul continuă şi nu este exclus ca la fel cum s-a întâmplat cu mult aplaudata cumpărare a fabricii de automobile de la Craiova de către firma americană Ford să vedem şi investiţia Nokia în România blocată de Înalta Poartă Imperială de la Brussell care va scormoni printre hârtii până găseşte o ştampilă cu susul în jos.
Dar desigur românul are şi alte griji. Săptămâna trecută, într-o scurtă vizită în „ţara vecină şi prietenă“ Bulgaria, Putin anunţa o reluare a unui vechi contract de construire a unei centrale nucleare la Belene la numai 100 km de Bucureşti folosind un nou tip de reactor care se pare nu a fost încă testat nicăieri. Din nou însă va trebui să ne îndreptăm privirile spre UE, fiindcă Bulgaria (încă membră a UE) dar şi Rusia în calitate de producător au trebuit să bată palma cu firme franco-germane pentru participarea acestora la proiect cu componentele de control electronice ale viitorului reactor considerat de presa românească bomba nucleară de la Belene.
Mă gândesc dacă cineva, vreun politician român sau grămada de funcţionari români de la Brussell vor avea curajul să întrebe cel puţin partea franco-germană de ce nu s-au consultat şi cu românii înainte de a se amesteca într-o astfel de afacere.
Nimic nou pentru românul care are de plătit din ce în ce mai mult gazele naturale, gaze care nu vor mai trece nici ele prin România în drum spre Europa fiindcă Tătucul Putin vrea conducta cu gazele ruseşti tot prin Bulgaria, român care rămâne cetăţean de clasa a treia într-o Europă unită unde este dorit numai pentu munca prost plătită.
Dar cum la justiţie românii îl au pe joly jockerul de servici Meleşcanu, românului nu-i mai rămâne nimic altceva de făcut decât să urmărească telenovela scandalului între palate, scandal menit să apere interesele unor miniştrii cu dosare penale.
Deşteaptă-te române! Eşti singur pe lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu