De ce nu-ti pasa de tara?
Sunt convins, alegerile din 25 noiembrie 2007 vor ramane subiect de studiu si de analiza pentru orice istoric care va avea interes in Romania. Atat din punct de vedere al contextului istoric cat si al desfasurarii evenimenteleor in ordine cronologica dar mai ales prin aplicarea sistemului de analiza cauza si efect, rezultatul va ramane rusinos nu numai pentru clasa politica dar si pentru intelectualitatea indiferenta la educarea cetateanului.Iata ca dupa 18 ani de practica democratica alegatorul are altceva de facut si nu se prezinta la vot. O astfel de ordine de prioritati aplicata la nivelul de importanta al referendumului in special, transforma electoratul romanesc intr-o masa inerta inactiva careia nu-i pasa de propria soarta.Prezenta la alegerile europene unde nu exista un numar minim de alegatori necesar, la care in principiu daca se prezentau doar cateva zeci de mii de alegatori plus membrii comisiilor alegerile pot fi validate fiindca rolul lor ramane „integrarea“ (a se citi macinarea) Romaniei in cultura „de-a valma“ a Comunitatii Europene si nu o reprezentare autentica a vointei nationale.Gravitatea absenteismului la vot mai ales in cazul referendumului devine nu numai o problema dar in contextul istoric devine chiar o primejdie nationala creind conditiile unei reprezentari parlamentare si mai confuze dupa alegerile din 2008.Mult trambitatele alegeri parlamenatre pentru UE amanate si discutate public nu au avut si nu vor avea niciodata importanta referendumului al carui rol a fost sa clarifice sistemul de vot si sa puna societatea romaneasca in fata unor campanii electorale autentice unde concurenta sa fie nu numai intre partide dar si intre candidatii oponenti.Iata deci ca avem inca o data in istoria post 89 ocazia sa analizam componenta intereselor politice ale natiunii romane sau mai precis ale putinilor romani care mai pot vorbi limba propriei lor vointe politice.Avem deci cuvantatoarele cei ce au votat indiferent cu cine. Dintre acesti alegatori un procent foarte mare, 90%, au vrut alegerile nominale si nu mira pe nimeni fiindca acesti alegatori sunt purtatori ai idealului politic si reprezinta o forta politica remanenta dupa 18 ani de confuzie si excrocherii de partid. Orice persoana cu inclinatii politice autentice doreste alegerile nominale in favoarea alegerii la gramada de partid practicate astazi in Romania.Problema nu este cu cei ce din interese ascunse vor sistemul la gramada mentinut in continuare si ramane cu necuvantatoarele, cei ce din simpla ignoranta nu au participat la vot. De fapt de ce nu au votat romanii? Si mai ales cine sunt acesti cetateni ai Romaniei care nu sunt interesati de soarta natiunii romane?Si daca sa spunem la sate mai exista inca acea cultura a neparticiparii la ordin, cum a fost posibil ca in orase ca Bucuresti sa existe un procent de absenteism atat de mare?Este clar, mesajul politic nu si-a facut efectul, este clar cetateanul nu si-a cunoscut optiunile si mai ales nu a fost indemnat sa participe la vot. Am auzit acuzatii ca o mare parte din vina o poarta presa. Probabil, dar asta nu iarta partidele care evident sunt incapabile sa-si transmita mesajul politic. Structura oligarhica din partide, cladite pe principiul piramidal, este in opinia noastra cauza reala a ineficientei actiunilor de partid. Insasi faptul ca sefii de partide sunt pe lista candidatilor, transformand partidele in masini politice si de influenta sociala personale provoaca lipsa de interes dublata de o cultura de servilism politic cu efect direct asupra calitatii mesajului politic si deci asupra electoratului.Modelul american in care partidele sunt masini politice in care candidatii sunt alesi nominal prin alegeri de partid, si dupa aceea in alegerile nationale, model in care administratia de partid devine promotoarea unei agende politice in primul rand prin vocea candidatilor este necunoscut inca in Romania.Este clar faptul ca NU exista precedent in istoria neamului romanesc unui astfel de vot, cu o asemenea importanta cum a fost referendumul, o clara ocazie pentru romanii de pretutindeni, nu numai din tara, de a se exprima in favoarea unei formule de alegeri democratice autentice. Reforma intregului sistem electoral a devenit in urma acestui esec national o prioritate absoluta de rezolvarea careia in ultima instanta depinde insasi continuitatea integritatii nationale si teritoriale a Romaniei.Si sa nu uitam, o alta realitate la fel de monstruoasa a zilelor noastre. Sa nu uitam milioanele de romani cu familii separate de proprii copii muncind la mii de kilometri de casa, dezradacinati din spatial national, multi din ei traind la adrese neidentificabile, sau in tabere de corturi, care practic nu au fost in situatia de a se prezenta la vot. Si daca aceasta este situatia in Europa, in USA au aparut si alte aspecte, de la aplicarea unor legi absurde care nu permit organizarea sectiilor de votare la biserici unde vin mii de romani, la distantele uriase si la problemele de logistica pentru fiecare din cei peste un milion de alegatori romani traind in America.Iata de ce, credem ca solutia depinde in mare masura de votul prin corespondenta, de recunoasterea cetateniei romanesti si de recunoasterea dreptului la vot nu numai in baza unor documente de calatorie la zi, dar mai ales de plasarea voturilor la sectia de votare unde cetateanul roman traind in strainatate a avut sau are inca ultimul domiciliu in Romania.Continuarea actualului sistem si a aplicarii actualei legi electorale este un act de nedreptate care incalca dreptul cetatenilor romani traind in strainatate la votul in alegerile locale folosind sistemul votului prin corespondenta atat de bine documentat si folosit de statele cu democratii avansate.Iata de ce, oriunde ne aflam, dar apelez in mod special la romanii din USA, este timpul sa ne facem vocea auzita si in Parlament si la Presedentie. O tara cu peste patru milioane de cetateni raspanditi pe cinci continente, are obligatia de a facilita exercitatea dreptului la vot prin corespondenta la toate nivelele politice de la alegerile locale la cele nationale.Nu ezitati sa scrieti petitii, folositi mijloacele de comunicare prin internet si posta, oriunde aveti contact cu oficiali romani cereti votul prin corespondenta.
Acest articol precum si altele semnate de Vasile Bouleanu pot fi citite la adresa:www.vasilebouleanu.blogspot.com
Vasile Bouleanu - Comentator Independent
vineri, 30 noiembrie 2007
joi, 15 noiembrie 2007
Si daca nu acum, cu ce pret mai tarziu?
Şi dacă nu acum, cu ce preţ mai târziu? Români ai Exilulului dar mai ales voi cei veniţi şi rămaşi peste vize cu documente de călătorie expirate sunaţi acasă, trimiteţi corespondenţă sau e-mail îndemnaţi prieteni şi familiile să meargă la vot şi să voteze Da pentru varianta Băsescu! Acum este momentul şi acum trebuie să vă ajutaţi şi să ajutaţi ţara să se scuture de putregaiul din Parlamentul dominat de tahma de interese trans-partide.
Trăim zile fierbinţi în care România aflată în faţa avalanşei de evenimente care ne copleşesc mintea. În ultimile două săptămâni, desconsideraţi, insultaţi ca naţiune într-o ţară europeană, şi culmea tocmai în propria noastră familie latină, în Italia, acuzaţii zilei „prin asociere de cetăţenie" nu prin faptă sau cultură cu o altă cultură care nu ne aparţine, ne aflăm în faţa unui eveniment venit în plină campanie electorală atât pentru alegerile parlamentare europene cât şi pentru cel mai importatnt scrutin din istoria statului modern românesc cel al referendumului referitor la alegerile uninominale.
Miza este nu din întâmplare minimalizată de partea guvernamentală care preferă o variantă amestecată în care oligarhia de partid rămâne în ultima instanţă în control. Varianta guvernamentală prin care reprezintă de facto un act de desconsiderare pentru cele peste trei milioane de cetăţeni români trăind de nevoie în mare majoritate în UE sau în alte ţări ale lumii dar şi pentru maturitatea politică a electoratului românesc în general.
Încă după referendumul din mai când Preşedintele Băsescu a fost pus sub scrutin şi a câştigat, am publicat nu numai în Romanian Tribune dovada relei intenţii din partea guvernului României şi specific am subliniat jocul „de-a legea şi făptaşii" pe care Ministerul Afacerilor Externe îl joacă cu românii trăind în afara graniţelor ţării.
Pentru a înţelege însă această situatie cred că este nimerit să stabilim cine sunt aceşti români trăind în afară spaţiului naţional şi mai ales de ce.
Sigur, este uşor să identificăm românii fugiţi sau expatriaţi ai exilului din timpul dictaturii marxiste în România. Marea lor majoritate cetăţeni ai altor state care le recunosc după 1989 şi cetăţenia română şi care dacă au un paşaport românesc îl au doar din motive nostalgice nu din necesitatea de a-l folosi. La fel de uşor însă este să înţelegem că o mare parte din români care au avut ocazia să plece la studii sau în vizită în diferite ţări ale lumii inclusiv SUA după ‘89 au preferat să nu se mai întoarcă acasă acceptând statutul de ilegal şi au continuat să trăiască în diferite ţări ale lumii. Aceştia la rândul lor din motive demne de înţeles au sau nu au un paşaport reînnoit. Dar poate cea mai interesantă categorie rămâne cea a muncitorilor plecaţi în Comunitatea Europeană şi în Israel, cu acte în regulă şi în baza unor tratate şi înţelegeri acceptate la cele mai înalte nivele diplomatice şi care chiar dacă au documente legale nu se pot prezenta la vot din motiv de timp, bani şi distanţe nu rareori mai mari decât cea mai lungă distanţă posibilă geografic în România.
Sigur, în învălmăşeala de astăzi, în umbra isteriei la toate nivelele generate de situaţia din Italia, un ministru ca Cioroianu vine cu explicaţia că este ocupat şi că nu ştie ce şi cum în alte părţi ale lumii inclusiv situaţii din păcate jenante în SUA dar şi în alte ţări în legătură cu respectarea dreptului la vot al cetăţeanului român.
De fapt cine este cetăţean român? Eu unul ştiu că sunt, deşi dreptul de vot îmi este suspendat de hotărârea unei legi neconstituţionale intenţionat fabricată de legislaţiile din ultimii 18 ani tocmai în intenţia de a condiţiona votul românilor trăind în afara României. Nu mi-am reînnoit paşaportul fiindcă simplu şi o declar deschis am vrut şi vreau să votez în România numai atunci când toţi cetăţenii români trăind în SUA vor avea dreptul la vot. Şi nu mă refer numai la cei ce au paşaport la zi dar şi cei ce au un paşaport expirat de 25 de ani. Şi merg mai departe şi aduc un ultim argument în favoarea pretenţiilor mele prin faptul că fiind născuţi în România până şi în paşaportul American ni se recunoaşte ţara de origine. Oare cât de oarbă este birocraţia de la MAE de nu vede de aproape 18 ani că încalcă dreptul constituţional al Românilor să voteze prin interpretarea şi aplicarea unor legi absurde?
Ruşinoasa politică de intimidare voalată prin interpretarea unor legi de convenienţă produse de un parlament al cărei prioritate principală a fost şi rămâne obstrucţionarea dreptului la vot al cetăţenilor români pe motiv că nu ar avea document de călătorie la zi, în condiţiile de astăzi, când milioane de români trăiesc şi muncesc în afara graniţelor ţării, legal sau ilegal, folosirea funcţionarilor ministerului de Externe pe poziţie de procurori şi judecători reprezintă o încălcare ruşinoasă a drepturilor omului într-o societate declarată democratică.
S-a vorbit despre votul prin corespondenţă şi în timp util direct prin Consulatul General al României la Chicago dar şi prin publicarea propunerilor în această gazetă ne-am făcut opiniile cunoscute. Mai mult, personal am prezentat opiniile noastre şi modelul de vot prin corespondenţă practicat în SUA şi la audierile organizate de Pro Democraţia în România. Este de prisos să menţionez că NU am primit nici un răspuns coerent şi că opiniile noastre au fost desconsiderate. Încă o dată, ne aflăm în faţa unui zid de decizii gata luate în laboratoarele subterane unde tahma politică trans-partidă produce legi care să le protejeze existenţa.
Iată de ce, cred cu convingere că acum în anul 2007 pe 25 noiembrie avem nu numai datoria dar şi chemarea de a ne face cunoscută voinţa nu numai prin vot pentru cei ce au documente la zi dar şi prin influenţa în societatea românească la toate nivelele de la prieteni şi familie la acţiuni publice.
Votul uninominal este singura soluţie pentru destrămarea păianjenişului de interese din Parlamentul României şi singura şansă pe care istoric România o are pentru a se ridica la nivelul de organizare politică necesar zilelor noastre. Votul uninominal este singura şansă pentru tânăra generaţie rămasă nevândută intereselor oligarhice de partid să poată să treacă prin tavanul de sticlă sub care este torţionată politic astăzi. Este timpul să dăm acestei tinere generaţii dreptul la decizie prin alegeri cu adevărat libere în anul 2008. Dar pentru aceasta avem nevoie de votul uninominal.
Români oriunde vă aflaţi nu vă lăsaţi orbiţi de perdeaua de fum bine garnisită de media românească, nu vă lăsaţi deturnaţi de telenovele cu logodnica Ministrului de Externe al României în Egipt, nu vă lăsaţi derutaţi de conflictul cultural al unei anume etnii cu românii şi italienii, feriţi-vă de isteria momentului şi mai ales veniţi la vot şi votaţi pentru referendum, votaţi Da pentru varianta Băsescu.
În ce priveşte alegerile parlamentare pentru UE nu pot să trec peste un comentariu cu care ne-a delectat TVR jurnal de duminică seara în care se sublinia cât se poate de deschis: „Temele europene nu sunt cunoscute sau dezbătute public." Şi mai departe, partidele politice sunt considerate ca fiind „partide de amatori aflate în situaţia de primitivism politic."
Din acest punct de vedere orice comentariu este de prisos. Sunt cu toţii o apă şi un pământ sunt primitivi de la interesul de tahmă la cel personal unde devin cei drept doar o haită de câini care se bat pe ciolan.
Trăim zile fierbinţi în care România aflată în faţa avalanşei de evenimente care ne copleşesc mintea. În ultimile două săptămâni, desconsideraţi, insultaţi ca naţiune într-o ţară europeană, şi culmea tocmai în propria noastră familie latină, în Italia, acuzaţii zilei „prin asociere de cetăţenie" nu prin faptă sau cultură cu o altă cultură care nu ne aparţine, ne aflăm în faţa unui eveniment venit în plină campanie electorală atât pentru alegerile parlamentare europene cât şi pentru cel mai importatnt scrutin din istoria statului modern românesc cel al referendumului referitor la alegerile uninominale.
Miza este nu din întâmplare minimalizată de partea guvernamentală care preferă o variantă amestecată în care oligarhia de partid rămâne în ultima instanţă în control. Varianta guvernamentală prin care reprezintă de facto un act de desconsiderare pentru cele peste trei milioane de cetăţeni români trăind de nevoie în mare majoritate în UE sau în alte ţări ale lumii dar şi pentru maturitatea politică a electoratului românesc în general.
Încă după referendumul din mai când Preşedintele Băsescu a fost pus sub scrutin şi a câştigat, am publicat nu numai în Romanian Tribune dovada relei intenţii din partea guvernului României şi specific am subliniat jocul „de-a legea şi făptaşii" pe care Ministerul Afacerilor Externe îl joacă cu românii trăind în afara graniţelor ţării.
Pentru a înţelege însă această situatie cred că este nimerit să stabilim cine sunt aceşti români trăind în afară spaţiului naţional şi mai ales de ce.
Sigur, este uşor să identificăm românii fugiţi sau expatriaţi ai exilului din timpul dictaturii marxiste în România. Marea lor majoritate cetăţeni ai altor state care le recunosc după 1989 şi cetăţenia română şi care dacă au un paşaport românesc îl au doar din motive nostalgice nu din necesitatea de a-l folosi. La fel de uşor însă este să înţelegem că o mare parte din români care au avut ocazia să plece la studii sau în vizită în diferite ţări ale lumii inclusiv SUA după ‘89 au preferat să nu se mai întoarcă acasă acceptând statutul de ilegal şi au continuat să trăiască în diferite ţări ale lumii. Aceştia la rândul lor din motive demne de înţeles au sau nu au un paşaport reînnoit. Dar poate cea mai interesantă categorie rămâne cea a muncitorilor plecaţi în Comunitatea Europeană şi în Israel, cu acte în regulă şi în baza unor tratate şi înţelegeri acceptate la cele mai înalte nivele diplomatice şi care chiar dacă au documente legale nu se pot prezenta la vot din motiv de timp, bani şi distanţe nu rareori mai mari decât cea mai lungă distanţă posibilă geografic în România.
Sigur, în învălmăşeala de astăzi, în umbra isteriei la toate nivelele generate de situaţia din Italia, un ministru ca Cioroianu vine cu explicaţia că este ocupat şi că nu ştie ce şi cum în alte părţi ale lumii inclusiv situaţii din păcate jenante în SUA dar şi în alte ţări în legătură cu respectarea dreptului la vot al cetăţeanului român.
De fapt cine este cetăţean român? Eu unul ştiu că sunt, deşi dreptul de vot îmi este suspendat de hotărârea unei legi neconstituţionale intenţionat fabricată de legislaţiile din ultimii 18 ani tocmai în intenţia de a condiţiona votul românilor trăind în afara României. Nu mi-am reînnoit paşaportul fiindcă simplu şi o declar deschis am vrut şi vreau să votez în România numai atunci când toţi cetăţenii români trăind în SUA vor avea dreptul la vot. Şi nu mă refer numai la cei ce au paşaport la zi dar şi cei ce au un paşaport expirat de 25 de ani. Şi merg mai departe şi aduc un ultim argument în favoarea pretenţiilor mele prin faptul că fiind născuţi în România până şi în paşaportul American ni se recunoaşte ţara de origine. Oare cât de oarbă este birocraţia de la MAE de nu vede de aproape 18 ani că încalcă dreptul constituţional al Românilor să voteze prin interpretarea şi aplicarea unor legi absurde?
Ruşinoasa politică de intimidare voalată prin interpretarea unor legi de convenienţă produse de un parlament al cărei prioritate principală a fost şi rămâne obstrucţionarea dreptului la vot al cetăţenilor români pe motiv că nu ar avea document de călătorie la zi, în condiţiile de astăzi, când milioane de români trăiesc şi muncesc în afara graniţelor ţării, legal sau ilegal, folosirea funcţionarilor ministerului de Externe pe poziţie de procurori şi judecători reprezintă o încălcare ruşinoasă a drepturilor omului într-o societate declarată democratică.
S-a vorbit despre votul prin corespondenţă şi în timp util direct prin Consulatul General al României la Chicago dar şi prin publicarea propunerilor în această gazetă ne-am făcut opiniile cunoscute. Mai mult, personal am prezentat opiniile noastre şi modelul de vot prin corespondenţă practicat în SUA şi la audierile organizate de Pro Democraţia în România. Este de prisos să menţionez că NU am primit nici un răspuns coerent şi că opiniile noastre au fost desconsiderate. Încă o dată, ne aflăm în faţa unui zid de decizii gata luate în laboratoarele subterane unde tahma politică trans-partidă produce legi care să le protejeze existenţa.
Iată de ce, cred cu convingere că acum în anul 2007 pe 25 noiembrie avem nu numai datoria dar şi chemarea de a ne face cunoscută voinţa nu numai prin vot pentru cei ce au documente la zi dar şi prin influenţa în societatea românească la toate nivelele de la prieteni şi familie la acţiuni publice.
Votul uninominal este singura soluţie pentru destrămarea păianjenişului de interese din Parlamentul României şi singura şansă pe care istoric România o are pentru a se ridica la nivelul de organizare politică necesar zilelor noastre. Votul uninominal este singura şansă pentru tânăra generaţie rămasă nevândută intereselor oligarhice de partid să poată să treacă prin tavanul de sticlă sub care este torţionată politic astăzi. Este timpul să dăm acestei tinere generaţii dreptul la decizie prin alegeri cu adevărat libere în anul 2008. Dar pentru aceasta avem nevoie de votul uninominal.
Români oriunde vă aflaţi nu vă lăsaţi orbiţi de perdeaua de fum bine garnisită de media românească, nu vă lăsaţi deturnaţi de telenovele cu logodnica Ministrului de Externe al României în Egipt, nu vă lăsaţi derutaţi de conflictul cultural al unei anume etnii cu românii şi italienii, feriţi-vă de isteria momentului şi mai ales veniţi la vot şi votaţi pentru referendum, votaţi Da pentru varianta Băsescu.
În ce priveşte alegerile parlamentare pentru UE nu pot să trec peste un comentariu cu care ne-a delectat TVR jurnal de duminică seara în care se sublinia cât se poate de deschis: „Temele europene nu sunt cunoscute sau dezbătute public." Şi mai departe, partidele politice sunt considerate ca fiind „partide de amatori aflate în situaţia de primitivism politic."
Din acest punct de vedere orice comentariu este de prisos. Sunt cu toţii o apă şi un pământ sunt primitivi de la interesul de tahmă la cel personal unde devin cei drept doar o haită de câini care se bat pe ciolan.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)