Vadim Tudor spune Nyet !

“
Din sant in sant, din gard in gard mai taras mai grabis, mai cu oiste in gard, caruta politica romaneasca la care este injugata intreaga natiune romana a ajuns la un anume moment istoric pe care nu va putea sa-l treaca neobservat.Aniversarile unor evenimente poarta din an in an mesaje si semnificatii ale momentului aniversat dar in contextul zilei unele dintre ele sunt mai pline de speranta si semnificatie.Anul acesta asistam pentru prima oara de la evenimentele din ‘89 la schimbul intre generatii, si din zi in zi incepand cu 16 decembrie 2007, societatea romaneasca se deschide pentru cei nascuti dupa 16 decembrie 1989. Momentul maturitatii acestor cetateni nascuti si crescuti in timpul tranzitiei de la societatea marxista la cea a democratiei fie ea si originala, devine momentul cand fizic tanara generatie preia destinele tarii mai intai prin vot dar care, treptat, pas cu pas, an cu an va urca pe scarile puterii in stat.Dar cine sunt acesti tineri? Ce vor ei de la viata si ce destin vor avea in spatiul national romanesc? Romania este o tara in care interesele trans partide, domina si divizeaza electoratul folosindu-l in scopuri de protectie a sistemului de alegeri corupt la gramada de partid, o tara in care lupta pentru distrugerea institutiei prezidentiale a ajuns la situatii absolut ridicole, o tara in care asa numita „societate civila“ a devenit instrument de lupta politica aservita acelorasi interese meschine de a ramane la putere cu orice pret.Zilele trecute Presedintele Basescu a criticat aspru pozitia organizatiei NGO Pro Democratia pentru inaptitudinea de care a dat dovada in pregatirea proiectului de lege negociat intre partidele parlamentare, proiect de lege care a fost declarat neconstitutional .Raspunsul pretinsei „societati civile“ a venit aproape instantaneu de la un grup de alte NGO-uri care au lansat un protest plin de festivism al carui continut suna ca pe maidanele Bucurestilor cand doi copii se cearta. „Esti un prost! Ba tu esti prost! Ba tu!“Si iata ca din nou, vrem nu vrem, trebuie sa ne intoarcem in timp cu 20 si chiar 30 de ani in urma incercand sa gasim radacinile acestei societati civile care astazi pretinde un loc de seama in viata natiunii romane.Privind in urma gasim insa un gol de dizidenta fara echivalent la nici o alta natiune aflata in acele vremuri sub dictatura marxista. Intelectualitatea noastra de astazi, cu mici exceptii, are radacini mai adanci in cultura capului plecat pe care sabia nu-l taie decat in lupta pentru societatea civila. Aparute ca ciupercile dupa 89, dar mai ales in timpul administratiei Constantinescu, aceste NGO-uri au devenit vacute de muls pentru fondurile venite din afara dar si adevarate baze de lansare a diferitelor atacuri cu caracter politic de la stanga la dreapta sau simplu pentru a satisface tema proiectului finantat din afara.In ce priveste NG-onismul si in special Pro Democratia prin compararea cu ce stim noi este un NGO in SUA, putem spune direct. Mai este mult pana departe. Aceste organizatii implantate intr-o cultura politica romaneasca in care intelectualitatea NU a fost si NU este capabila de dizidenta anti-marxista, raman simple parodii de principii si nu au nici pe departe caracterul si motivatia nascuta natural a originalelor din societatile libere pe care incearca sa le mimeze fara succes.Pro Democratia se comporta ca o marioneta a intereselor trans-partide ale alesilor la gramada care stiu ca votul uninominal inseamna o noua ordine social politica in Romania, ordine sociala in care controlul politic apartine alegatorului.Se vorbeste despre necesitatea unei sesiuni parlamentare extraordinare pentru lamurirea legii votului uninominal. Interventia lui Vadim Tudor a fost poate una dintre cele mai semnificative si mai deschise exemple de frana politica la care am asistat vreodata. Simplu a anuntat boicotarea unei sesiuni parlamentare extraordinare in timpul vacantei de sfarsit de an lansand si ideea ca alegatorului nu-i pasa oricum de felul in care se voteaza. Gestul PRM pe care il reprezinta este echivalentul unui „Nyet“ pe stil vechi adresat nu numai unei oportunitati de schimbare reala a vietii politice romanesti dar si un total dispret pentru dialogul democratic.Dar sa nu uitam tanara generatie. Oare acum in cumpana dintre trecut si viitor aceasta generatie care va vota prima oara in 2008 va continua sa fie o generatie submisiva la fel cum au fost intelectualii romani in timpul ocupatiei marxiste? Va continua aceasta generatie sa se lase trasa in jocul „de-a puterea si averea“ practicat in Romania in ultimii ani?In fata unei societati plina de confuzii in fata tentatiei pentru o viata mai buna, aflam ca statistic patru din cinci tineri ai Romaniei vor sa plece la munca in afara granitelor nationale. Inca o data, ne aflam in fata unei vinovatii perpetuata de la marxism la democratia originala fata de conditiile pe care interesele politice ale jocului de-a puterea si averea le-a creeat unei generatii al carui destin trebuie sa fie salvarea finitei nationale nu imprastierea romanilor in pribegie.Timpul nu ne iarta si trece cu viteza vietii plina de tensiunea moderna. Oare vom reusi sa dam acestei tinere generatii sansa de a se bucura de o viata mai buna decat a noastra? Si pentru ca suntem in preajma sarbatorii Craciunului, sarbatoarea Nasterii Mantuitorului nostru, doresc tuturor cititorilor un Craciun fericit alaturi de cei dragi. Iar pentru cei plecati la munca departe de casa si familie le doresc ca la anu’ de Craciun sa fie impreuna cu cei dragi
Vasile Bouleanu - Comentator Independent

Pretul unui miliard de Euro

Luna decembrie ramane o luna deosebit de interesanta pentru romani. Anul acesta urmand alegerile pentru Parlamentul European dar si nereusitul plebiscit pentru schimbarea modului in care sunt alesi alesii tarii, dupa sarbatorirea zilei marii uniri devenita si zi nationala dupa 89, suntem din nou tinta unui cadril politic in care domnii si doamnele de partid isi schimba partenerii de-a valma, fara sa mai urmeze cursul ritmic al orchestrei nevazute dirijata de inalta poarta imperiala europeana.Dar in aceasta harababura politica generala, alegatorii, adica cei ce au votat dar si cei carora nu le pasa de soarta tarii, au griji deosebite in preajma unor sarbatori de iarna traditionale .Sigur pe fundalul sarbatoresc al pomului de Craciun din Piata Unirii, cel mai mare din Europa, aprins in spectacol de pirotehnie si nebunie generala in care mai mult de 40 de copii au fost rataciti de parintii lor, vine si o alta aniversare care pentru peste 1100 de familii inseamna parastasul pentru eroii evenimentelor din decembrie 1989. Acestia, uitati sub piatra de mormant, fie ea si marmura de Ruschita, au umplut un cimitir in Bucuresti, altul in Timisoara dar si in alte orase, iar candelele aprinse de familii sunt astazi singura lumina in dosarul mortii lor. Cu pieptul gol si inima de romani, acesti eroi au platit pretul suprem pentru libertatea natiunii romane, luptand cu un inamic nevazut care scapa cu mare dibacie din mana justitiei romanesti. Iata ca de 18 ani, asteptam justitia sa-si spuna cuvantul. Dar care justitie? Justitia, care in acest decembrie, la 18 ani de la aceste evenimente, tocmai si-a pierdut Ministrul fortat in demisie in baza unor acuzatii de coruptie.Dar este Decembrie si conform regurilor impuse de Uniunea Europeana tot romanul taie porcul cu siringa sau se face ca urmeaza noua legiuire. Oricum, cu sau fara siringa, fiecare se descurca la nivel local, cum il taie capul, pentru a tine o traditie milenara. Romanul taie porcul dar, de ce sa nu o spunem, numai daca il are. Fiindca in insula mica a Brailei miile de porci crescuti traditional in salbaticia baltii, o adevarata marca nationala, care desigur este o competitie de calitate pe piata de carne organica pentru porcul de ferma crescut in UE, sunt distrusi din motive de pesta porcina. Mare ghinion, nu?Coincidenta desigur, fiindca altfel... cine stie? Poate invatau si europenii gustul porcului crescut natural. Oricum insa , fie si de la piata bine monitorizata, unde iata ca in plin sezon in mod subit au crescut preturile la carne si lactate care in loc sa vina din Balta Brailei sau din productia interna, vin din „afara“, romanul se descurca si tot o pune de-un chef sau doua dupa cum o cere datina.Dar tot in decembrie - romanul - pe unde se afla aduce in casa o craca de brad daca nu are de unde sa aduca un pom de Craciun. Nedezmintind aceasta traditie, unii s-au grabit si au adus camioane de brazi din Olanda comercializandu-i cu o zi inainte de deschiderea oficiala a sezonului si aflam de la TVR ca „infractorii“ care vindeau la negru bradul „made in Holand“ cu 200 de lei vor plati o mie de lei amenda. Asta da spaga. La un camion de brazi amenda este echivalentul a cinci pomi. Nu putem decat sa admiram atat politistii cat si procurorii care sunt ocupati cu comerciantii de brazi si pazesc cu strajnicie in seifele bine inchise dosarele hotilor de tara. Grea luna de Decembrie. Nu? Dar este si o alta latura trista a lunii decembrie. Ma gandesc cu mare durere in suflet si o marturisesc, la copiii care nu si-au mai vazut parintii plecati in bejenie de ani de zile, parinti care trudesc zilnic in munci pe care altii nu si le doresc in tarile lor si care din nimic trimit de sarbatori rodul trudei lor, darul lor de iubire si atasament pentru familie si tara mama. In decembrie vine miliardul de euroi de la romanii care muncesc in afara tarii, anuntau cu satisfactie fetele de ecran ale televiziunilor. Dar cu ce pret? Oare cine si-a inchipuit in 1989 ca eliberarea Romaniei de sub teroarea marxista va insemna patru milioane de romani traind si muncind in afara granitelor nationale in conditii indoielnice si descriminatorii pentru a mentine economia unei democratii originale? Oare cand vor intelege politicienii romani ca balonul de cinci sase miliarde de Euro venit anual de la romanii plecati la munca, care pe unde a avut ocazia, contine si un element distructiv pentru natiune? Oare se gandesc ei ca munca la negru platita prost produce un cetatean fara drepturi la pensie, un cetatean traind in conditii nu rareori mizerabile, in tabere de corturi, sustinand prin truda muncii lui economia altor state?Sigur, citim in presa si vedem la televizor si cazuri de succese rasunatoare ale unor romani cu calificari inalte plecati in afara tarii in pozitii prestigioase si bine platite. Dar cati dintre acestia pot exista? Si sa nu uitam hemoragia de cadre medicale de la doctori la asistente pe care cu siguranta o vor simti toate spitalele din Romania in curand.Oare pentru asta au luptat cei peste 1100 de eroi ucisi si cei peste 3500 de raniti care nu au ezitat sa infrunte nedreptatea? Pentru astea au iesit in strada sute de mii de timisoreni si bucuresteni in 1989?Aflati sub raceala lespedei de marmura, sau miluiti cu mai nimic pentru cei raniti, nici astazi nu se stie cine a tras in ei. Oare lupta romanilor pentru libertate, explozia din 1989, s-a facut doar pentru dreptul de a munci in afara tarii in conditii de sclavie si pentru a vedea filme deocheate dupa miezul noptii la televizor?Jocul de-a democratia si mai ales incredibilul jaf national facut in numele unei pretinse societati civile ramane o rusine nationala. Romania, o tara fara o lege electorala realista, o tara cu o constitutie inapta, o tara unde jocul puterii se face in culise si unde alegerile sunt inca la gramada de partid, ramane ceea ce este. Ramane o Romanie pe care nici un roman nu si-o doreste, o tara pe care mai ales cei ce muncesc la straini stiu ca trebuie sa o schimbe.Dar sa nu uitam, vine Craciunul urmat de Revelionul care ne va aduce in foc de artificii si pocnete de sticle de sampanie pe stil nou European cu respectarea legii devenita doar un vin spumos, anul 2008, anul alegerilor locale si parlamentare.Nu va faceti nici o iluzie sa vedeti o schimbare imediata. Pana dupa Sfantul Ion, cand butoiul de vin este pe golite si porcul mancat, traditional romanul este fericit iar parlamentarii sunt plecati strategic in mijlocul alegatorilor lor impartasind cu ei fericirea de moment.Ca doar si politicienii sunt oameni. Nu? Mai o sarma, mai un caltabos, o damigeana de horinca, un butoias de vin, dar mai ales... mataniile si crucile cat mai mari si mai vizibile in fata camerelor de luat vederi ale televiziunilor strategic amplasate la intrarea in biserici si manastiri. Oare pana unde se vor lasa impinsi acesti muritori traind in pacatul puterii inchipuite, care nu se sfiesc sa umileasca o natiune intreaga cu spectacolul pe care il joaca cu atat dezinvoltura ?Dar sa nu uitam ca la anul romanii vor alege!

Foto la ; www.romaniantribune.com
Dedic aceasta expresie vizionara artistica pictata pe sticla in decembrie 1990 de pictorul scenograf Sergiu Comarniceanu intregii clase politice romanesti care cu siguranta se va regasi in aceasta lucrare profetica. (1990-2007 © Vasile Bouleanu)
Vasile Bouleanu - Comentator Independent

De ce nu-ti pasa de tara ?

De ce nu-ti pasa de tara?

Sunt convins, alegerile din 25 noiembrie 2007 vor ramane subiect de studiu si de analiza pentru orice istoric care va avea interes in Romania. Atat din punct de vedere al contextului istoric cat si al desfasurarii evenimenteleor in ordine cronologica dar mai ales prin aplicarea sistemului de analiza cauza si efect, rezultatul va ramane rusinos nu numai pentru clasa politica dar si pentru intelectualitatea indiferenta la educarea cetateanului.Iata ca dupa 18 ani de practica democratica alegatorul are altceva de facut si nu se prezinta la vot. O astfel de ordine de prioritati aplicata la nivelul de importanta al referendumului in special, transforma electoratul romanesc intr-o masa inerta inactiva careia nu-i pasa de propria soarta.Prezenta la alegerile europene unde nu exista un numar minim de alegatori necesar, la care in principiu daca se prezentau doar cateva zeci de mii de alegatori plus membrii comisiilor alegerile pot fi validate fiindca rolul lor ramane „integrarea“ (a se citi macinarea) Romaniei in cultura „de-a valma“ a Comunitatii Europene si nu o reprezentare autentica a vointei nationale.Gravitatea absenteismului la vot mai ales in cazul referendumului devine nu numai o problema dar in contextul istoric devine chiar o primejdie nationala creind conditiile unei reprezentari parlamentare si mai confuze dupa alegerile din 2008.Mult trambitatele alegeri parlamenatre pentru UE amanate si discutate public nu au avut si nu vor avea niciodata importanta referendumului al carui rol a fost sa clarifice sistemul de vot si sa puna societatea romaneasca in fata unor campanii electorale autentice unde concurenta sa fie nu numai intre partide dar si intre candidatii oponenti.Iata deci ca avem inca o data in istoria post 89 ocazia sa analizam componenta intereselor politice ale natiunii romane sau mai precis ale putinilor romani care mai pot vorbi limba propriei lor vointe politice.Avem deci cuvantatoarele cei ce au votat indiferent cu cine. Dintre acesti alegatori un procent foarte mare, 90%, au vrut alegerile nominale si nu mira pe nimeni fiindca acesti alegatori sunt purtatori ai idealului politic si reprezinta o forta politica remanenta dupa 18 ani de confuzie si excrocherii de partid. Orice persoana cu inclinatii politice autentice doreste alegerile nominale in favoarea alegerii la gramada de partid practicate astazi in Romania.Problema nu este cu cei ce din interese ascunse vor sistemul la gramada mentinut in continuare si ramane cu necuvantatoarele, cei ce din simpla ignoranta nu au participat la vot. De fapt de ce nu au votat romanii? Si mai ales cine sunt acesti cetateni ai Romaniei care nu sunt interesati de soarta natiunii romane?Si daca sa spunem la sate mai exista inca acea cultura a neparticiparii la ordin, cum a fost posibil ca in orase ca Bucuresti sa existe un procent de absenteism atat de mare?Este clar, mesajul politic nu si-a facut efectul, este clar cetateanul nu si-a cunoscut optiunile si mai ales nu a fost indemnat sa participe la vot. Am auzit acuzatii ca o mare parte din vina o poarta presa. Probabil, dar asta nu iarta partidele care evident sunt incapabile sa-si transmita mesajul politic. Structura oligarhica din partide, cladite pe principiul piramidal, este in opinia noastra cauza reala a ineficientei actiunilor de partid. Insasi faptul ca sefii de partide sunt pe lista candidatilor, transformand partidele in masini politice si de influenta sociala personale provoaca lipsa de interes dublata de o cultura de servilism politic cu efect direct asupra calitatii mesajului politic si deci asupra electoratului.Modelul american in care partidele sunt masini politice in care candidatii sunt alesi nominal prin alegeri de partid, si dupa aceea in alegerile nationale, model in care administratia de partid devine promotoarea unei agende politice in primul rand prin vocea candidatilor este necunoscut inca in Romania.Este clar faptul ca NU exista precedent in istoria neamului romanesc unui astfel de vot, cu o asemenea importanta cum a fost referendumul, o clara ocazie pentru romanii de pretutindeni, nu numai din tara, de a se exprima in favoarea unei formule de alegeri democratice autentice. Reforma intregului sistem electoral a devenit in urma acestui esec national o prioritate absoluta de rezolvarea careia in ultima instanta depinde insasi continuitatea integritatii nationale si teritoriale a Romaniei.Si sa nu uitam, o alta realitate la fel de monstruoasa a zilelor noastre. Sa nu uitam milioanele de romani cu familii separate de proprii copii muncind la mii de kilometri de casa, dezradacinati din spatial national, multi din ei traind la adrese neidentificabile, sau in tabere de corturi, care practic nu au fost in situatia de a se prezenta la vot. Si daca aceasta este situatia in Europa, in USA au aparut si alte aspecte, de la aplicarea unor legi absurde care nu permit organizarea sectiilor de votare la biserici unde vin mii de romani, la distantele uriase si la problemele de logistica pentru fiecare din cei peste un milion de alegatori romani traind in America.Iata de ce, credem ca solutia depinde in mare masura de votul prin corespondenta, de recunoasterea cetateniei romanesti si de recunoasterea dreptului la vot nu numai in baza unor documente de calatorie la zi, dar mai ales de plasarea voturilor la sectia de votare unde cetateanul roman traind in strainatate a avut sau are inca ultimul domiciliu in Romania.Continuarea actualului sistem si a aplicarii actualei legi electorale este un act de nedreptate care incalca dreptul cetatenilor romani traind in strainatate la votul in alegerile locale folosind sistemul votului prin corespondenta atat de bine documentat si folosit de statele cu democratii avansate.Iata de ce, oriunde ne aflam, dar apelez in mod special la romanii din USA, este timpul sa ne facem vocea auzita si in Parlament si la Presedentie. O tara cu peste patru milioane de cetateni raspanditi pe cinci continente, are obligatia de a facilita exercitatea dreptului la vot prin corespondenta la toate nivelele politice de la alegerile locale la cele nationale.Nu ezitati sa scrieti petitii, folositi mijloacele de comunicare prin internet si posta, oriunde aveti contact cu oficiali romani cereti votul prin corespondenta.
Acest articol precum si altele semnate de Vasile Bouleanu pot fi citite la adresa:www.vasilebouleanu.blogspot.com
Vasile Bouleanu - Comentator Independent

Si daca nu acum, cu ce pret mai tarziu?

Şi dacă nu acum, cu ce preţ mai târziu? Români ai Exilulului dar mai ales voi cei veniţi şi rămaşi peste vize cu documente de călătorie expirate sunaţi acasă, trimiteţi corespondenţă sau e-mail îndemnaţi prieteni şi familiile să meargă la vot şi să voteze Da pentru varianta Băsescu! Acum este momentul şi acum trebuie să vă ajutaţi şi să ajutaţi ţara să se scuture de putregaiul din Parlamentul dominat de tahma de interese trans-partide.

Trăim zile fierbinţi în care România aflată în faţa avalanşei de evenimente care ne copleşesc mintea. În ultimile două săptămâni, desconsideraţi, insultaţi ca naţiune într-o ţară europeană, şi culmea tocmai în propria noastră familie latină, în Italia, acuzaţii zilei „prin asociere de cetăţenie" nu prin faptă sau cultură cu o altă cultură care nu ne aparţine, ne aflăm în faţa unui eveniment venit în plină campanie electorală atât pentru alegerile parlamentare europene cât şi pentru cel mai importatnt scrutin din istoria statului modern românesc cel al referendumului referitor la alegerile uninominale.

Miza este nu din întâmplare minimalizată de partea guvernamentală care preferă o variantă amestecată în care oligarhia de partid rămâne în ultima instanţă în control. Varianta guvernamentală prin care reprezintă de facto un act de desconsiderare pentru cele peste trei milioane de cetăţeni români trăind de nevoie în mare majoritate în UE sau în alte ţări ale lumii dar şi pentru maturitatea politică a electoratului românesc în general.

Încă după referendumul din mai când Preşedintele Băsescu a fost pus sub scrutin şi a câştigat, am publicat nu numai în Romanian Tribune dovada relei intenţii din partea guvernului României şi specific am subliniat jocul „de-a legea şi făptaşii" pe care Ministerul Afacerilor Externe îl joacă cu românii trăind în afara graniţelor ţării.
Pentru a înţelege însă această situatie cred că este nimerit să stabilim cine sunt aceşti români trăind în afară spaţiului naţional şi mai ales de ce.

Sigur, este uşor să identificăm românii fugiţi sau expatriaţi ai exilului din timpul dictaturii marxiste în România. Marea lor majoritate cetăţeni ai altor state care le recunosc după 1989 şi cetăţenia română şi care dacă au un paşaport românesc îl au doar din motive nostalgice nu din necesitatea de a-l folosi. La fel de uşor însă este să înţelegem că o mare parte din români care au avut ocazia să plece la studii sau în vizită în diferite ţări ale lumii inclusiv SUA după ‘89 au preferat să nu se mai întoarcă acasă acceptând statutul de ilegal şi au continuat să trăiască în diferite ţări ale lumii. Aceştia la rândul lor din motive demne de înţeles au sau nu au un paşaport reînnoit. Dar poate cea mai interesantă categorie rămâne cea a muncitorilor plecaţi în Comunitatea Europeană şi în Israel, cu acte în regulă şi în baza unor tratate şi înţelegeri acceptate la cele mai înalte nivele diplomatice şi care chiar dacă au documente legale nu se pot prezenta la vot din motiv de timp, bani şi distanţe nu rareori mai mari decât cea mai lungă distanţă posibilă geografic în România.

Sigur, în învălmăşeala de astăzi, în umbra isteriei la toate nivelele generate de situaţia din Italia, un ministru ca Cioroianu vine cu explicaţia că este ocupat şi că nu ştie ce şi cum în alte părţi ale lumii inclusiv situaţii din păcate jenante în SUA dar şi în alte ţări în legătură cu respectarea dreptului la vot al cetăţeanului român.

De fapt cine este cetăţean român? Eu unul ştiu că sunt, deşi dreptul de vot îmi este suspendat de hotărârea unei legi neconstituţionale intenţionat fabricată de legislaţiile din ultimii 18 ani tocmai în intenţia de a condiţiona votul românilor trăind în afara României. Nu mi-am reînnoit paşaportul fiindcă simplu şi o declar deschis am vrut şi vreau să votez în România numai atunci când toţi cetăţenii români trăind în SUA vor avea dreptul la vot. Şi nu mă refer numai la cei ce au paşaport la zi dar şi cei ce au un paşaport expirat de 25 de ani. Şi merg mai departe şi aduc un ultim argument în favoarea pretenţiilor mele prin faptul că fiind născuţi în România până şi în paşaportul American ni se recunoaşte ţara de origine. Oare cât de oarbă este birocraţia de la MAE de nu vede de aproape 18 ani că încalcă dreptul constituţional al Românilor să voteze prin interpretarea şi aplicarea unor legi absurde?

Ruşinoasa politică de intimidare voalată prin interpretarea unor legi de convenienţă produse de un parlament al cărei prioritate principală a fost şi rămâne obstrucţionarea dreptului la vot al cetăţenilor români pe motiv că nu ar avea document de călătorie la zi, în condiţiile de astăzi, când milioane de români trăiesc şi muncesc în afara graniţelor ţării, legal sau ilegal, folosirea funcţionarilor ministerului de Externe pe poziţie de procurori şi judecători reprezintă o încălcare ruşinoasă a drepturilor omului într-o societate declarată democratică.

S-a vorbit despre votul prin corespondenţă şi în timp util direct prin Consulatul General al României la Chicago dar şi prin publicarea propunerilor în această gazetă ne-am făcut opiniile cunoscute. Mai mult, personal am prezentat opiniile noastre şi modelul de vot prin corespondenţă practicat în SUA şi la audierile organizate de Pro Democraţia în România. Este de prisos să menţionez că NU am primit nici un răspuns coerent şi că opiniile noastre au fost desconsiderate. Încă o dată, ne aflăm în faţa unui zid de decizii gata luate în laboratoarele subterane unde tahma politică trans-partidă produce legi care să le protejeze existenţa.

Iată de ce, cred cu convingere că acum în anul 2007 pe 25 noiembrie avem nu numai datoria dar şi chemarea de a ne face cunoscută voinţa nu numai prin vot pentru cei ce au documente la zi dar şi prin influenţa în societatea românească la toate nivelele de la prieteni şi familie la acţiuni publice.

Votul uninominal este singura soluţie pentru destrămarea păianjenişului de interese din Parlamentul României şi singura şansă pe care istoric România o are pentru a se ridica la nivelul de organizare politică necesar zilelor noastre. Votul uninominal este singura şansă pentru tânăra generaţie rămasă nevândută intereselor oligarhice de partid să poată să treacă prin tavanul de sticlă sub care este torţionată politic astăzi. Este timpul să dăm acestei tinere generaţii dreptul la decizie prin alegeri cu adevărat libere în anul 2008. Dar pentru aceasta avem nevoie de votul uninominal.

Români oriunde vă aflaţi nu vă lăsaţi orbiţi de perdeaua de fum bine garnisită de media românească, nu vă lăsaţi deturnaţi de telenovele cu logodnica Ministrului de Externe al României în Egipt, nu vă lăsaţi derutaţi de conflictul cultural al unei anume etnii cu românii şi italienii, feriţi-vă de isteria momentului şi mai ales veniţi la vot şi votaţi pentru referendum, votaţi Da pentru varianta Băsescu.

În ce priveşte alegerile parlamentare pentru UE nu pot să trec peste un comentariu cu care ne-a delectat TVR jurnal de duminică seara în care se sublinia cât se poate de deschis: „Temele europene nu sunt cunoscute sau dezbătute public." Şi mai departe, partidele politice sunt considerate ca fiind „partide de amatori aflate în situaţia de primitivism politic."

Din acest punct de vedere orice comentariu este de prisos. Sunt cu toţii o apă şi un pământ sunt primitivi de la interesul de tahmă la cel personal unde devin cei drept doar o haită de câini care se bat pe ciolan.

Sfârşit de Revoluţie început de schimbare

Mă gândeam să dau acestui comentariu titlul: "Toamna Revoluţiei Române" fiindcă la fel ca în natură, iată că au început să cadă şi frunzele pădurii de interese politice dar nu numai, în faţa răcelii şi vântului polios al perspectivei votului uninomival venit dinspre civilizaţia de vest de peste Atlantic.

Şi cum cu toţii trăim acea schimbare anuală de la un anotimp la altul aşteptând reînoirea primăverii, iată că acum, în toamna anului 2007 ne pregătim pentru festivismul tradiţional al iernii prin dezbrăcarea de mizerii politice şi evaluarea clasei politice aşa cum este ea gol goluţă şi îmbuibată de interese.

Jocul Prim-Ministrului Tăriceanu este vizibil de naiv şi poartă un mesaj pe care ţăranul român l-a descris cu sute de ani în urmă: "minciună cusută cu aţă albă" dar este mediatizat şi mai ales susţinut cu ruşine de tahmă parlamentară care ştie că după instituirea votului uninominal va trebui să părăsească fotoliile comfortabile din Parlament şi să se dea jos din limuzinele cu şoferi plătite de contribuabilul român.

De fapt despre ce este vorba? Având avantajul de a trăi în Statele Unite cititorii acestei gazete ştiu că apartenenţa unui candidat la un partid indiferent care, candidând la poziţii publice de la primar la reprezentativ la senator la Preşedinte, nu poate fi justificată numai prin afilierea politică. Votul uninominal presupune şi cunoaşterea persoanei dar mai ales presupune un program personal al candidatului care în timpul campaniei este expus criticilor adversarilor politici şi este expus întrebărilor alegătorilor pe care doreşte să-i reprezinte. Este un process în care concurenţa între partide este contra balanţată de calitatea morală a candidaţilor şi unde alegătorul are ultimul cuvânt: Votul.

Actualul sistem practicat în România, cu rădăcini istorice în practici politice interbelice care în context social şi istoric îşi aveau rostul la vremea lor, a devenit absolit în condiţiile moderne şi în ultimii 18 ani a fost transformat într-o bandă rulantă pentru corupţia politică şi de partid, o frână în faţa tinerei generaţii care în mod firesc îşi doreşte un loc demn sub soare în propria ţară şi o recunoaştere de ţară civilizată în lumea largă.

Candidatura pe liste de partid, care aşa cum am mai spus cu ate ocazii se obţine prin mijloace oculte sau simplu se plăteşte, a creeat harababura de interese în care iată că ne-am trezit cu un parlament care simplu vrea să diminueze puterea proconstituţională prezidenţială şi care prin vocea Prim-Ministrului Tăriceanu a anuntat că doreşte chiar modificarea constituţiei în sensul alegerii preşedintelui de către Parlament.

În contextual situaţiei politice în care acest parlament a împins ţara, putem vorbi despre o adevărata criză de conştiinţa politică şi poate chiar de pericolul instaurării unei forme de guvernare a ţării pentru care naţiunea română nu numai că nu este pregătită dar care istoric a condus la dictaturi .

Tergiversarea unei legi a votului uninominal până în ultimul minut posibil, acceptarea de nevoie ca alegerile pentru parlamentul European şi referendumul să se facă în aceeaşi zi, dar condiţionată prin comisii diferite creeind nu numai confuzie dar şi potenţialul unor intimidări la nivel local, este o formă de sabotaj dâmboviţean explicabil în contextul intereselor pe care oligarhia parlamentară trans-partidă îl are în salvarea fie şi temporară a fotoliilor călduţe în care işi fac somnul de după amiază în timp ce în teritorii afacerile merg în plin. Dar să nu uităm speranţa de altfel mărturisită public a Prim-Ministrului Tăriceanu care ar vrea ca electoratul românesc să nu se prezinte la secţiile de votare pentru referendum caz în care Preşedintele Băsescu ar fi forţat să promulgheze varianta mestecată şi amestecată de oligarhia intereselor văzute şi nevăzute. Oare să credem că această politică reprezintă şi interesul PNL partid care s-a remarcat la alegerile locale prin câştigarea unor locuri tocmai fiindcă au avut candidaţi aleşi nominal de calitate? Nu ştiu de ce dar încep să separ PNL de Prim-Ministrul Tăriceanu şi am chiar o presimţire că viitorul nu prea îndepartat ne va aduce lămuriri în relaţia Tăriceanu-PNL tocmai pe această temă.

Asumarea răspunderii pentru o variantă mioritică a legii votului uninominal, ordonanţa guvernamentală rezultat al filozofiei dâmboviţene nici prea prea nici foarte foarte, în care jumătate din membrii parlamentului vor fi aleşi uninominal iar restul chiar dacă au pierdut regional dar partidul lor are un anume procent pe ţară pot fi incluşi pe liste şi deci numiţi, este de fapt colacul de salvare prin care oligarhia trans-partidă încearcă să se salveze din apele furtunoase ale conflictului cu tânăra generaţie. Mă mir că o organizaţie ca Pro-Democraţia s-a lăsat antrenată în producerea unei astfel de oferte pentru electoratul românesc. Încerc chiar să cred că şi Pro-Democraţia are nevoie de o reformă internă făcută prin alegeri uninominale.

Familiar cu furtunile, nu numai cele politice, Preşedintele Băsescu vine cu soluţia cea mai bună şi cu o fermitate demnă de un preşedinte cheamă la vot cetăţenii care de facto l-au ales de două ori până acum.

Propunerea prezidenţială prin chemarea naţiunii la referendum este o alegere simplă uninominală în care teritorial cetăţenii vor alege între diferiţii candidaţi ai diferitelor partide dar care poate fi o şansă şi pentru independenţii oferind viitorului o reprezentare echitabilă legată mai mult de interesul general decât de cel de partid.

Numesc acest moment sfârşit de revoluţie fiindcă iată că pentru prima oară în 18 ani, avem de ales între propunerea unui politician pe care românii l-au ales şi propunerea unui Prim-Ministru care a fost numit şi care alături de întregul parlament a fost ales la grămadă prin alegerile pe liste.

Imaginaţi-vă stimaţi cititori un parlament de aleşi individual în care nu numai partidele dar şi independenţii vor conduce afacerile naţiunii în locul acestor exponenţi de interese oculte. Imaginaţi-vă un parlament de oameni aleşi prin acelaşi proces ca preşedintele Băsescu. Şi de ce nu un Parlament format din oameni tot atât de fermi ca Băsescu?

Stimaţi cititori, atât noi cetăţenii români de oriunde ne aflăm dar mai ales cei rămaşi acasă, avem datoria să-i dăm Preşedintelui Băsescu un parlament ales de noi nu pre-ales de ologarhiile de partid şi aceasta se poate face numai prin candidatură uninominală.

Dacă tot am ales un lup de mare căpitan al navei România, dacă tot i-am dat puterea de două ori, cred că avem datoria să-i dăm şi un echipaj pe măsură.

Iată de ce, vin în faţa domiilor voastre şi fac apel la toţi cetăţenii români dar mai ales la membrii Exilului, indiferent de orientare politică, să nu pierdem această ocazie. Dacă în 1989 am fost mai mult sau mai puţin pregătiţi pentru a interveni în soarta ţării, astăzi avem nu numai puterea presei dar şi cea politică de a influenţa direct membrii familiilor noastre, prietenii noştri din România şi de ai chema să voteze DA pentru propunerea Preşedintelui Băsescu.

Prin telefon, fax, e-mail, prin contacte directe, prin călătorii şi de ce nu prin participare directă la campanie, nu pierdeţi ocazia de a ajuta ţara să se scuture de aceste frunze putrezite din parlamentul României şi mai ales nu ezitaţi să dăm tinerei generaţii o primăvară politică meritată. Fiindcă la urma urmei de ce ne-am luptat cu marxiştii o viaţă întreagă dacă nu terminăm treaba acum când putem să o facem?

Este timpul să încheiem această prelungită la nesfârşita revoluţie în care interesele de partid şi cele personale sunt în mare măsură trecute prin buzunarul propiu de oligarhia politică şi să trecem la schimbarea pe care alegerile din 2008 ne-o oferă.

Români Să mergem la Vot!