Vadim Tudor spune Nyet !

“
Din sant in sant, din gard in gard mai taras mai grabis, mai cu oiste in gard, caruta politica romaneasca la care este injugata intreaga natiune romana a ajuns la un anume moment istoric pe care nu va putea sa-l treaca neobservat.Aniversarile unor evenimente poarta din an in an mesaje si semnificatii ale momentului aniversat dar in contextul zilei unele dintre ele sunt mai pline de speranta si semnificatie.Anul acesta asistam pentru prima oara de la evenimentele din ‘89 la schimbul intre generatii, si din zi in zi incepand cu 16 decembrie 2007, societatea romaneasca se deschide pentru cei nascuti dupa 16 decembrie 1989. Momentul maturitatii acestor cetateni nascuti si crescuti in timpul tranzitiei de la societatea marxista la cea a democratiei fie ea si originala, devine momentul cand fizic tanara generatie preia destinele tarii mai intai prin vot dar care, treptat, pas cu pas, an cu an va urca pe scarile puterii in stat.Dar cine sunt acesti tineri? Ce vor ei de la viata si ce destin vor avea in spatiul national romanesc? Romania este o tara in care interesele trans partide, domina si divizeaza electoratul folosindu-l in scopuri de protectie a sistemului de alegeri corupt la gramada de partid, o tara in care lupta pentru distrugerea institutiei prezidentiale a ajuns la situatii absolut ridicole, o tara in care asa numita „societate civila“ a devenit instrument de lupta politica aservita acelorasi interese meschine de a ramane la putere cu orice pret.Zilele trecute Presedintele Basescu a criticat aspru pozitia organizatiei NGO Pro Democratia pentru inaptitudinea de care a dat dovada in pregatirea proiectului de lege negociat intre partidele parlamentare, proiect de lege care a fost declarat neconstitutional .Raspunsul pretinsei „societati civile“ a venit aproape instantaneu de la un grup de alte NGO-uri care au lansat un protest plin de festivism al carui continut suna ca pe maidanele Bucurestilor cand doi copii se cearta. „Esti un prost! Ba tu esti prost! Ba tu!“Si iata ca din nou, vrem nu vrem, trebuie sa ne intoarcem in timp cu 20 si chiar 30 de ani in urma incercand sa gasim radacinile acestei societati civile care astazi pretinde un loc de seama in viata natiunii romane.Privind in urma gasim insa un gol de dizidenta fara echivalent la nici o alta natiune aflata in acele vremuri sub dictatura marxista. Intelectualitatea noastra de astazi, cu mici exceptii, are radacini mai adanci in cultura capului plecat pe care sabia nu-l taie decat in lupta pentru societatea civila. Aparute ca ciupercile dupa 89, dar mai ales in timpul administratiei Constantinescu, aceste NGO-uri au devenit vacute de muls pentru fondurile venite din afara dar si adevarate baze de lansare a diferitelor atacuri cu caracter politic de la stanga la dreapta sau simplu pentru a satisface tema proiectului finantat din afara.In ce priveste NG-onismul si in special Pro Democratia prin compararea cu ce stim noi este un NGO in SUA, putem spune direct. Mai este mult pana departe. Aceste organizatii implantate intr-o cultura politica romaneasca in care intelectualitatea NU a fost si NU este capabila de dizidenta anti-marxista, raman simple parodii de principii si nu au nici pe departe caracterul si motivatia nascuta natural a originalelor din societatile libere pe care incearca sa le mimeze fara succes.Pro Democratia se comporta ca o marioneta a intereselor trans-partide ale alesilor la gramada care stiu ca votul uninominal inseamna o noua ordine social politica in Romania, ordine sociala in care controlul politic apartine alegatorului.Se vorbeste despre necesitatea unei sesiuni parlamentare extraordinare pentru lamurirea legii votului uninominal. Interventia lui Vadim Tudor a fost poate una dintre cele mai semnificative si mai deschise exemple de frana politica la care am asistat vreodata. Simplu a anuntat boicotarea unei sesiuni parlamentare extraordinare in timpul vacantei de sfarsit de an lansand si ideea ca alegatorului nu-i pasa oricum de felul in care se voteaza. Gestul PRM pe care il reprezinta este echivalentul unui „Nyet“ pe stil vechi adresat nu numai unei oportunitati de schimbare reala a vietii politice romanesti dar si un total dispret pentru dialogul democratic.Dar sa nu uitam tanara generatie. Oare acum in cumpana dintre trecut si viitor aceasta generatie care va vota prima oara in 2008 va continua sa fie o generatie submisiva la fel cum au fost intelectualii romani in timpul ocupatiei marxiste? Va continua aceasta generatie sa se lase trasa in jocul „de-a puterea si averea“ practicat in Romania in ultimii ani?In fata unei societati plina de confuzii in fata tentatiei pentru o viata mai buna, aflam ca statistic patru din cinci tineri ai Romaniei vor sa plece la munca in afara granitelor nationale. Inca o data, ne aflam in fata unei vinovatii perpetuata de la marxism la democratia originala fata de conditiile pe care interesele politice ale jocului de-a puterea si averea le-a creeat unei generatii al carui destin trebuie sa fie salvarea finitei nationale nu imprastierea romanilor in pribegie.Timpul nu ne iarta si trece cu viteza vietii plina de tensiunea moderna. Oare vom reusi sa dam acestei tinere generatii sansa de a se bucura de o viata mai buna decat a noastra? Si pentru ca suntem in preajma sarbatorii Craciunului, sarbatoarea Nasterii Mantuitorului nostru, doresc tuturor cititorilor un Craciun fericit alaturi de cei dragi. Iar pentru cei plecati la munca departe de casa si familie le doresc ca la anu’ de Craciun sa fie impreuna cu cei dragi
Vasile Bouleanu - Comentator Independent

Pretul unui miliard de Euro

Luna decembrie ramane o luna deosebit de interesanta pentru romani. Anul acesta urmand alegerile pentru Parlamentul European dar si nereusitul plebiscit pentru schimbarea modului in care sunt alesi alesii tarii, dupa sarbatorirea zilei marii uniri devenita si zi nationala dupa 89, suntem din nou tinta unui cadril politic in care domnii si doamnele de partid isi schimba partenerii de-a valma, fara sa mai urmeze cursul ritmic al orchestrei nevazute dirijata de inalta poarta imperiala europeana.Dar in aceasta harababura politica generala, alegatorii, adica cei ce au votat dar si cei carora nu le pasa de soarta tarii, au griji deosebite in preajma unor sarbatori de iarna traditionale .Sigur pe fundalul sarbatoresc al pomului de Craciun din Piata Unirii, cel mai mare din Europa, aprins in spectacol de pirotehnie si nebunie generala in care mai mult de 40 de copii au fost rataciti de parintii lor, vine si o alta aniversare care pentru peste 1100 de familii inseamna parastasul pentru eroii evenimentelor din decembrie 1989. Acestia, uitati sub piatra de mormant, fie ea si marmura de Ruschita, au umplut un cimitir in Bucuresti, altul in Timisoara dar si in alte orase, iar candelele aprinse de familii sunt astazi singura lumina in dosarul mortii lor. Cu pieptul gol si inima de romani, acesti eroi au platit pretul suprem pentru libertatea natiunii romane, luptand cu un inamic nevazut care scapa cu mare dibacie din mana justitiei romanesti. Iata ca de 18 ani, asteptam justitia sa-si spuna cuvantul. Dar care justitie? Justitia, care in acest decembrie, la 18 ani de la aceste evenimente, tocmai si-a pierdut Ministrul fortat in demisie in baza unor acuzatii de coruptie.Dar este Decembrie si conform regurilor impuse de Uniunea Europeana tot romanul taie porcul cu siringa sau se face ca urmeaza noua legiuire. Oricum, cu sau fara siringa, fiecare se descurca la nivel local, cum il taie capul, pentru a tine o traditie milenara. Romanul taie porcul dar, de ce sa nu o spunem, numai daca il are. Fiindca in insula mica a Brailei miile de porci crescuti traditional in salbaticia baltii, o adevarata marca nationala, care desigur este o competitie de calitate pe piata de carne organica pentru porcul de ferma crescut in UE, sunt distrusi din motive de pesta porcina. Mare ghinion, nu?Coincidenta desigur, fiindca altfel... cine stie? Poate invatau si europenii gustul porcului crescut natural. Oricum insa , fie si de la piata bine monitorizata, unde iata ca in plin sezon in mod subit au crescut preturile la carne si lactate care in loc sa vina din Balta Brailei sau din productia interna, vin din „afara“, romanul se descurca si tot o pune de-un chef sau doua dupa cum o cere datina.Dar tot in decembrie - romanul - pe unde se afla aduce in casa o craca de brad daca nu are de unde sa aduca un pom de Craciun. Nedezmintind aceasta traditie, unii s-au grabit si au adus camioane de brazi din Olanda comercializandu-i cu o zi inainte de deschiderea oficiala a sezonului si aflam de la TVR ca „infractorii“ care vindeau la negru bradul „made in Holand“ cu 200 de lei vor plati o mie de lei amenda. Asta da spaga. La un camion de brazi amenda este echivalentul a cinci pomi. Nu putem decat sa admiram atat politistii cat si procurorii care sunt ocupati cu comerciantii de brazi si pazesc cu strajnicie in seifele bine inchise dosarele hotilor de tara. Grea luna de Decembrie. Nu? Dar este si o alta latura trista a lunii decembrie. Ma gandesc cu mare durere in suflet si o marturisesc, la copiii care nu si-au mai vazut parintii plecati in bejenie de ani de zile, parinti care trudesc zilnic in munci pe care altii nu si le doresc in tarile lor si care din nimic trimit de sarbatori rodul trudei lor, darul lor de iubire si atasament pentru familie si tara mama. In decembrie vine miliardul de euroi de la romanii care muncesc in afara tarii, anuntau cu satisfactie fetele de ecran ale televiziunilor. Dar cu ce pret? Oare cine si-a inchipuit in 1989 ca eliberarea Romaniei de sub teroarea marxista va insemna patru milioane de romani traind si muncind in afara granitelor nationale in conditii indoielnice si descriminatorii pentru a mentine economia unei democratii originale? Oare cand vor intelege politicienii romani ca balonul de cinci sase miliarde de Euro venit anual de la romanii plecati la munca, care pe unde a avut ocazia, contine si un element distructiv pentru natiune? Oare se gandesc ei ca munca la negru platita prost produce un cetatean fara drepturi la pensie, un cetatean traind in conditii nu rareori mizerabile, in tabere de corturi, sustinand prin truda muncii lui economia altor state?Sigur, citim in presa si vedem la televizor si cazuri de succese rasunatoare ale unor romani cu calificari inalte plecati in afara tarii in pozitii prestigioase si bine platite. Dar cati dintre acestia pot exista? Si sa nu uitam hemoragia de cadre medicale de la doctori la asistente pe care cu siguranta o vor simti toate spitalele din Romania in curand.Oare pentru asta au luptat cei peste 1100 de eroi ucisi si cei peste 3500 de raniti care nu au ezitat sa infrunte nedreptatea? Pentru astea au iesit in strada sute de mii de timisoreni si bucuresteni in 1989?Aflati sub raceala lespedei de marmura, sau miluiti cu mai nimic pentru cei raniti, nici astazi nu se stie cine a tras in ei. Oare lupta romanilor pentru libertate, explozia din 1989, s-a facut doar pentru dreptul de a munci in afara tarii in conditii de sclavie si pentru a vedea filme deocheate dupa miezul noptii la televizor?Jocul de-a democratia si mai ales incredibilul jaf national facut in numele unei pretinse societati civile ramane o rusine nationala. Romania, o tara fara o lege electorala realista, o tara cu o constitutie inapta, o tara unde jocul puterii se face in culise si unde alegerile sunt inca la gramada de partid, ramane ceea ce este. Ramane o Romanie pe care nici un roman nu si-o doreste, o tara pe care mai ales cei ce muncesc la straini stiu ca trebuie sa o schimbe.Dar sa nu uitam, vine Craciunul urmat de Revelionul care ne va aduce in foc de artificii si pocnete de sticle de sampanie pe stil nou European cu respectarea legii devenita doar un vin spumos, anul 2008, anul alegerilor locale si parlamentare.Nu va faceti nici o iluzie sa vedeti o schimbare imediata. Pana dupa Sfantul Ion, cand butoiul de vin este pe golite si porcul mancat, traditional romanul este fericit iar parlamentarii sunt plecati strategic in mijlocul alegatorilor lor impartasind cu ei fericirea de moment.Ca doar si politicienii sunt oameni. Nu? Mai o sarma, mai un caltabos, o damigeana de horinca, un butoias de vin, dar mai ales... mataniile si crucile cat mai mari si mai vizibile in fata camerelor de luat vederi ale televiziunilor strategic amplasate la intrarea in biserici si manastiri. Oare pana unde se vor lasa impinsi acesti muritori traind in pacatul puterii inchipuite, care nu se sfiesc sa umileasca o natiune intreaga cu spectacolul pe care il joaca cu atat dezinvoltura ?Dar sa nu uitam ca la anul romanii vor alege!

Foto la ; www.romaniantribune.com
Dedic aceasta expresie vizionara artistica pictata pe sticla in decembrie 1990 de pictorul scenograf Sergiu Comarniceanu intregii clase politice romanesti care cu siguranta se va regasi in aceasta lucrare profetica. (1990-2007 © Vasile Bouleanu)
Vasile Bouleanu - Comentator Independent