Mă gândeam să dau acestui comentariu titlul: "Toamna Revoluţiei Române" fiindcă la fel ca în natură, iată că au început să cadă şi frunzele pădurii de interese politice dar nu numai, în faţa răcelii şi vântului polios al perspectivei votului uninomival venit dinspre civilizaţia de vest de peste Atlantic.
Şi cum cu toţii trăim acea schimbare anuală de la un anotimp la altul aşteptând reînoirea primăverii, iată că acum, în toamna anului 2007 ne pregătim pentru festivismul tradiţional al iernii prin dezbrăcarea de mizerii politice şi evaluarea clasei politice aşa cum este ea gol goluţă şi îmbuibată de interese.
Jocul Prim-Ministrului Tăriceanu este vizibil de naiv şi poartă un mesaj pe care ţăranul român l-a descris cu sute de ani în urmă: "minciună cusută cu aţă albă" dar este mediatizat şi mai ales susţinut cu ruşine de tahmă parlamentară care ştie că după instituirea votului uninominal va trebui să părăsească fotoliile comfortabile din Parlament şi să se dea jos din limuzinele cu şoferi plătite de contribuabilul român.
De fapt despre ce este vorba? Având avantajul de a trăi în Statele Unite cititorii acestei gazete ştiu că apartenenţa unui candidat la un partid indiferent care, candidând la poziţii publice de la primar la reprezentativ la senator la Preşedinte, nu poate fi justificată numai prin afilierea politică. Votul uninominal presupune şi cunoaşterea persoanei dar mai ales presupune un program personal al candidatului care în timpul campaniei este expus criticilor adversarilor politici şi este expus întrebărilor alegătorilor pe care doreşte să-i reprezinte. Este un process în care concurenţa între partide este contra balanţată de calitatea morală a candidaţilor şi unde alegătorul are ultimul cuvânt: Votul.
Actualul sistem practicat în România, cu rădăcini istorice în practici politice interbelice care în context social şi istoric îşi aveau rostul la vremea lor, a devenit absolit în condiţiile moderne şi în ultimii 18 ani a fost transformat într-o bandă rulantă pentru corupţia politică şi de partid, o frână în faţa tinerei generaţii care în mod firesc îşi doreşte un loc demn sub soare în propria ţară şi o recunoaştere de ţară civilizată în lumea largă.
Candidatura pe liste de partid, care aşa cum am mai spus cu ate ocazii se obţine prin mijloace oculte sau simplu se plăteşte, a creeat harababura de interese în care iată că ne-am trezit cu un parlament care simplu vrea să diminueze puterea proconstituţională prezidenţială şi care prin vocea Prim-Ministrului Tăriceanu a anuntat că doreşte chiar modificarea constituţiei în sensul alegerii preşedintelui de către Parlament.
În contextual situaţiei politice în care acest parlament a împins ţara, putem vorbi despre o adevărata criză de conştiinţa politică şi poate chiar de pericolul instaurării unei forme de guvernare a ţării pentru care naţiunea română nu numai că nu este pregătită dar care istoric a condus la dictaturi .
Tergiversarea unei legi a votului uninominal până în ultimul minut posibil, acceptarea de nevoie ca alegerile pentru parlamentul European şi referendumul să se facă în aceeaşi zi, dar condiţionată prin comisii diferite creeind nu numai confuzie dar şi potenţialul unor intimidări la nivel local, este o formă de sabotaj dâmboviţean explicabil în contextul intereselor pe care oligarhia parlamentară trans-partidă îl are în salvarea fie şi temporară a fotoliilor călduţe în care işi fac somnul de după amiază în timp ce în teritorii afacerile merg în plin. Dar să nu uităm speranţa de altfel mărturisită public a Prim-Ministrului Tăriceanu care ar vrea ca electoratul românesc să nu se prezinte la secţiile de votare pentru referendum caz în care Preşedintele Băsescu ar fi forţat să promulgheze varianta mestecată şi amestecată de oligarhia intereselor văzute şi nevăzute. Oare să credem că această politică reprezintă şi interesul PNL partid care s-a remarcat la alegerile locale prin câştigarea unor locuri tocmai fiindcă au avut candidaţi aleşi nominal de calitate? Nu ştiu de ce dar încep să separ PNL de Prim-Ministrul Tăriceanu şi am chiar o presimţire că viitorul nu prea îndepartat ne va aduce lămuriri în relaţia Tăriceanu-PNL tocmai pe această temă.
Asumarea răspunderii pentru o variantă mioritică a legii votului uninominal, ordonanţa guvernamentală rezultat al filozofiei dâmboviţene nici prea prea nici foarte foarte, în care jumătate din membrii parlamentului vor fi aleşi uninominal iar restul chiar dacă au pierdut regional dar partidul lor are un anume procent pe ţară pot fi incluşi pe liste şi deci numiţi, este de fapt colacul de salvare prin care oligarhia trans-partidă încearcă să se salveze din apele furtunoase ale conflictului cu tânăra generaţie. Mă mir că o organizaţie ca Pro-Democraţia s-a lăsat antrenată în producerea unei astfel de oferte pentru electoratul românesc. Încerc chiar să cred că şi Pro-Democraţia are nevoie de o reformă internă făcută prin alegeri uninominale.
Familiar cu furtunile, nu numai cele politice, Preşedintele Băsescu vine cu soluţia cea mai bună şi cu o fermitate demnă de un preşedinte cheamă la vot cetăţenii care de facto l-au ales de două ori până acum.
Propunerea prezidenţială prin chemarea naţiunii la referendum este o alegere simplă uninominală în care teritorial cetăţenii vor alege între diferiţii candidaţi ai diferitelor partide dar care poate fi o şansă şi pentru independenţii oferind viitorului o reprezentare echitabilă legată mai mult de interesul general decât de cel de partid.
Numesc acest moment sfârşit de revoluţie fiindcă iată că pentru prima oară în 18 ani, avem de ales între propunerea unui politician pe care românii l-au ales şi propunerea unui Prim-Ministru care a fost numit şi care alături de întregul parlament a fost ales la grămadă prin alegerile pe liste.
Imaginaţi-vă stimaţi cititori un parlament de aleşi individual în care nu numai partidele dar şi independenţii vor conduce afacerile naţiunii în locul acestor exponenţi de interese oculte. Imaginaţi-vă un parlament de oameni aleşi prin acelaşi proces ca preşedintele Băsescu. Şi de ce nu un Parlament format din oameni tot atât de fermi ca Băsescu?
Stimaţi cititori, atât noi cetăţenii români de oriunde ne aflăm dar mai ales cei rămaşi acasă, avem datoria să-i dăm Preşedintelui Băsescu un parlament ales de noi nu pre-ales de ologarhiile de partid şi aceasta se poate face numai prin candidatură uninominală.
Dacă tot am ales un lup de mare căpitan al navei România, dacă tot i-am dat puterea de două ori, cred că avem datoria să-i dăm şi un echipaj pe măsură.
Iată de ce, vin în faţa domiilor voastre şi fac apel la toţi cetăţenii români dar mai ales la membrii Exilului, indiferent de orientare politică, să nu pierdem această ocazie. Dacă în 1989 am fost mai mult sau mai puţin pregătiţi pentru a interveni în soarta ţării, astăzi avem nu numai puterea presei dar şi cea politică de a influenţa direct membrii familiilor noastre, prietenii noştri din România şi de ai chema să voteze DA pentru propunerea Preşedintelui Băsescu.
Prin telefon, fax, e-mail, prin contacte directe, prin călătorii şi de ce nu prin participare directă la campanie, nu pierdeţi ocazia de a ajuta ţara să se scuture de aceste frunze putrezite din parlamentul României şi mai ales nu ezitaţi să dăm tinerei generaţii o primăvară politică meritată. Fiindcă la urma urmei de ce ne-am luptat cu marxiştii o viaţă întreagă dacă nu terminăm treaba acum când putem să o facem?
Este timpul să încheiem această prelungită la nesfârşita revoluţie în care interesele de partid şi cele personale sunt în mare măsură trecute prin buzunarul propiu de oligarhia politică şi să trecem la schimbarea pe care alegerile din 2008 ne-o oferă.
Români Să mergem la Vot!
