Stefan Movila E cu noi

Marturisesc ca inainte de a-i da telefon, am cautat sa aflu cat mai multe despre candidatul la pozitia de parlamentar Stefan Movila pe care ni l-a trimis PNL-ul si care, cel putin in principiu, ar trebui sa ma reprezinte si pe mine, cel dintai dintre pacatosii romani-americani, daca ar fi ales.
Oricum, experienta a fost una dintre cele mai stranii, si o spun cu mare parere de rau, fiindca la un anume moment am avut chiar impresia ca vorbesc cu un om care se crede unsul Bunului Dumnezeu intre noi, romanii de pretutindeni.

Nu stiu cati dintre dumneavoastra ati avut curiozitatea sa vizionati reclamele de pe YouTube, dar va previn ca nici valorile americane nu scapa acestui candidat care declara cat se poate de clar ca, datorita faptului ca America (SUA) nu accepta educatia religioasa in scoli si ca nu respecta suficient de religios sarbatoarea multumirii Thanksgiving day, ea, adica America, este pedepsita cu recesiunea economica de azi (!). Interesanta explicatie, nu? Mai ales pentru un om care se presupune are cunostinta de structura financiara a lumii, cu bunele si relele economiei de piata.

Trebuie sa recunosc ca, desi il admir pentru reusita din tara, unde are conform spuselor lui peste 5,000 de angajati, care acum sunt sub conducerea unui director fiindca Domnia Sa are proprietate in SUA si zice ca traieste aici intre noi, am mari probleme cu felul de gandire pe care l-a exprimat cat se poate de clar.

Frati romani, va previn, si o spun cu sinceritate, acest om crede ca este trimisul Lui Dumnezeu intre noi si ca va avea, nici mai mult nici mai putin, decat 80% din voturile noastre! Mai mult, acest om imi spune mie ca, din voia Atotputernicului, si eu voi vota pentru el din greseala!

Well..., stimate domnule Stefam Movila, poate veti fi surprins, dar poate chiar as vota pentru domnia voastra, din greseala desigur, daca as putea vota. Se face ca eu sunt unul dintre acei romani care, in semn de protest, nu si-au reinnoit pasaportul si care vor chema in judecata Statul Roman pentru incalcarea dreptului constitutional al fiecarui cetatean sa voteze.

Am ascultat mesajul dumneavoastra care, in opinia mea, ramane cel mai ridicol mesaj pseudo-crestin si, simplu, va declar deschis ca NU sunteti alesul lui Dumnezeu intre noi si ca aveti ceva vedenii necurate daca chiar credeti ca sunteti!

Am tot respectul pentru activitatea dumneavaostra din timpul ocupatiei marxiste a Romaniei, cand cred ca ati fost alesul crestinilor care v-au ajutat sa fiti unde sunteti, dar ca reprezentant al romanilor americani nu numai ca va resping, dar va trimit clar si precis sa candidati acolo unde ii aveti cei peste 5,000 de angajati.

Simplu, domnule Stefan Movila, eu unul, roman american traind in USA de peste 30 de ani, NU am nevoie de un reprezentant ca dumneavoastra in Parlamentul Romaniei. In toata perioada interviului nu ati reusit sa raspundeti la nici o necesitate a romanilor americani si, mai ales, din pacate, v-ati rezumat la o totala neavenita blasfemie la adresa credintei afirmand ca in Parlament votul dumneavoastra ar reprezenta voia Lui Dumnezeu!

Si doar asa, pentru ca tot vorbim de cine este cel mai ales, eu va garantez ca mesajul dumneavoastra referiror la un autentic bun roman care a dovedit prin fapte ani dea randul, nu prin vorbe amagitoare, ca este un roman care stie sa aprecieze lucrarea ecumenica a Domnului, si ma refer la Mircea Lubanovici, v-a descalificat din orice pozitie posibila in comunitatea romano-americana. Nici in alti 20 de ani nu veti putea realiza unitatea si buna intelegere intre romani pe care Mircea Lubanovici o face de atata timp intre noi. Simplu, nu intelegeti nimic din viata noastra si, pe deasupra, veniti cu aureola de cel mai mare din parcare si ca vreti sa ne ajutati (dumneavoastra pe noi!) cu sfaturi despre economia de piata!

Indraznesc si va intreb:

Oare ati citit cel putin CV-urile contra candidatilor dumneavoastra inainte de a va auto-intitula alesul lui Dumnezeu?

Si, in mod special, va indrept atentia la CV-ul lui Mircea Lubanovici, unul dintre noi, care nu numai ca stie, dar are si mandatul nostru?

Ma intreb, domnule Stefan Movila:

Oare cine va indeamna cu atata sarguinta sa cereti si sa irositi voturile crestine? Cine v-a trimis intre noi, exilul si emigratia de dupa ’89, de ce si cu ce scop?!

Cui vor fi alocate prin sistem voturile dumneavoastra, fiindca la fel cum maine va rasare soarele, la fel stim ca sunteti doar o diversiune si ca NU aveti nici o sansa sa castigati increderea noastra? De ce il subminati pe singurul candidat autentic al exilului, pe Mircea Lubanovici? De ce va este frica de el in Parlamentul Romaniei?

Recunosc, prima parte a convorbirii noastre a fost un test de rezistenta pentru mine. Va felicit pentru marea expeditie in SUA in urma careia ati ales sa cumparati 17 acri undeva, nu imi amintesc unde. Acum imi spuneti, si sincer nu inteleg cum sa interpretez, ca sunteti unul dintre noi fiindca aveti proprietate in SUA si ca aveti casa frumoasa (!).

Domnule Stefan Movila, problema dumneavoastra este ca nu intelegeti diferenta dintre a avea proprietate si de a avea experienta de emigrant. Una este sa traiesti si sa muncesti intr-o tara ca SUA si sa ajungi sa fii proprietar, investitor sau om de afaceri, si alta este sa vii cu banii castigati in Romania si sa te declari unul dintre noi fiindca v-ati hotarat sa va stabiliti in SUA.

Si cand spun emigrant nu ma refer numai la exil, care stim cu ce pret a fost, dar si la cei noi veniti dupa 1989.

Ma gandesc cum, in ce circumstante si la ce nivel de nestiinta pot exista romani-americani care sa va ofere votul?!

Personal va directionez exact acolo unde sunteti asteptat. Acolo unde aveti, dupa cum declarati cu mandrie, un director care se ingrijeste de cei peste 5,000 de romani care trudesc pentru compania dumneavoastra; la Arad, acolo unde ati facut banii cu care va cumparati proprietati in USA (dreptul dumneavoastra, de altfel, in contextul unei economii de piata globale).

Acolo in Romania, la Arad, sunteti asteptat domnule Stefan Movila! Acolo cereti voturile romanilor, nu aici intre noi, in colegiul 3 circumscriptia 43, numita, nu degeaba, si “groapa cu lei”.
In mod special subliniez cand spun lei, deci “groapa cu lei”, si nu ma refer la moneda nationala romaneasca.

Vasile Bouleanu .
Comentator Politic Independent

Circumscriptia trei /groapa cu lei

Greu de definit sistemul uninominal dar si pe liste, care nu poate fi descris altfel decat nici cal nici magar, ofera romanilor cu pasaport legal si cu domiciliul in tara unde vor sa voteze sansa de a-si exprima optiunea politica pe data de 30 noiembrie 2008.

Cu o lista in sfarsit publica, pe data de 1 noiembrie a pornit si campania electorala. Lista candidatilor din colegiul trei al circumscriptieii 43, devenita groapa cu lei pentru candidatii nominali ai diferitelor partide si un independent, a produs si produce surprize care mai de care mai greu de imaginat.

Prima surpriza o reprezinta chiar lista de partide care isi pun reprezentanti.pentru pozitia de deputat sau senator.

Iata deci ce partide ne trimit candidati pentru Camera Deputatilor:

Ana Birchall PSD+PC, Annamaria Dancs UDMR, Mircea Lubanovici PD-L, Stefan Movila PNL, Milana Stefan PNG-CD, Constantin Ciuciu Timoc INDEPENDENT.

Pentru Senat, unde ne aflam in circumscriptia 2, lista este si mai stranie:

Eugen Chivu PD-L, Viorel Duca PSD+PC, Raymond Luca PNL, Bella Karolyi UDMR, Petre-Radu Toma PRM, Sorin-Ioan Udroiu PNG-CD, Laurentiu Olimpiu Fulga AEPVE (adaugat ulterior).

Sigur, vom fi cu totii de acord ca dreptul fiecaruia dintre partide de a-si depune candidati trebuie respectat. Dar cu ce efect si, mai ales pentru unele dintre partide, cu ce scop real?

Istoric PSD-ul, care ne trimite doi tovarasi ai partidului afiliat la Internationala Socialista, pe Ana Birchall pentru Camera si pe Viorel Duca la Senat, nu a reusit niciodata sa adune decat o mana de voturi in USA, iar in cazul Chicago undeva sub 20. Intrebarea este de ce sunt trimisi acesti candidati? Evident, Ana Birchall, devenita incomoda cu candidatura la Vaslui, a fost trimisa la plimbare intr-o circumscriptie unde se stie ca nu va castiga. Cand insa ne referim la traseistul Viorel Duca, fost PRM, fost PNL, prezent PSD, care vine si cu pretinsa experienta de senator de Hunedoara, in afara de paralela ca si el a fost trimis la plimbare, trebuie sa dam atentie faptului ca face parte dintr-o biserica romano-americana cu un renume foarte bun. Este Baptist.

Miza PSD-ului este ca fratii baptisti vor vota cu Viorel Duca fiindca este de-al lor si astfel PSD-ul va aduna ceva voturi pentru a le folosi in alta parte, acolo unde sistemul permite sa le adune pentru salvarea listei de candidati.

Personal, asa cum ii cunosc eu pe baptisti, ma indoiesc ca va fi un singur baptist care va vota cu un reprezentant al unui partid care, alaturi de partide ca Partidul Comunist Chinez, este membru al Internationalei Socialiste unde se canta inca Internationala.

Alaturi de partide exotice cum ar fi UDMR, PNG, AEPVE sau PRM, care la fel ca PSD nu au avut acces la voturile romanilor americani, partide venite parca sa deruteze alegatorul nu sa-si sustina cauza, raman in competitie PNL si PD-L.

Mircea Lubanovici PD-L, singurul candidat al unui partid care are experienta emigratiei, este unul dintre noi, face parte din grupul de romani ai exilului, la randul lui parte dintr-o prestigioasa biserica, se gaseste pus intr-o situatie stranie aceea de a candida contra unor personaje care vin fara o platforma in interesul real al romanilor traitori in cele doua Americi si Australia. Greu de crezut, dar practica promisiunilor desarte facute de diferitele campanii ramane singurul mesaj din partea majoritatii candidatilor.

Contra candidatul Stefan Movila PNL, cunoscut in presa romaneasca si sub numele de "regele locomotivelor", si-a parcat temporal locomotiva la Detroit in fata Conventiei Penticostale, desi este asteptat cu onoruri speciale in gara Arad, cere si el voturile credinciosilor baptisti.

Dar sa nu-l uitam pe independentul Constantin Ciuciu Timoc. Si el unul dintre noi, dar in comparatie cu Mircea Lubanovici care este cunoscut pentru contributia si atasamentul fata de comunitatea romaneasca in modul cel mai exemplar ecumenic, Constantin Timoc iese lipsa la inventarul actiunilor comunitare.

Sigur, om de succes in USA, mergand chiar pana la a incerca candidatura la Presedentia Romaniei in 2004 ne ofera si el ce poate: independenta.

Lupta pentru adunarea de semnaturi necesare candidaturii a fost, in opinia mea, cel mai mare succes pe care ni-l poate oferi acest candidat independent. Si pentru a fi mai clar, cred ca este timpul sa intelegem ce constitiue de fapt a fi independent. Asta inseamna sa-i dam voturile noastre ca niste cecuri in alb unei persoane care ne promite ca va actiona in interesul nostru, dar fara a avea sprijinul vreo unui partid.

In afara de respectul pentru curajul de a incerca si pentru cheltuiala in campanie, chiar in cazul absurd ca romanii din USA isi vor irosi voturile si Constantin Timoc va ajunge in Parlamentul Romaniei, raman convins ca va fi total ineficient fiindca nici un partid nu-l va lua in consideratie si, prin urmare, va fi ca o remorca cand la unii cand la altii. Mai este mult pana cand politica romaneasca va permite existenta independentilor.

Lupta la Senat ramane deci intre candidatuil PD-L Eugen Chivu si candidatul traseist al PSD Viorel Duca.

Marturisesc ca prima mea reactie a fost oarecum de neincredere pana cand l-am cunoscut pe Eugen Chivu. Nu numai ca este avocat si are experienta politica, dar are si o buna parte din familie in USA, iar din discutiile cu el am remarcat in primul rand cat de familiar este cu problemele romanilor americani: de la legea electorala la forma abuziva a ingradirii voturilor noastre, la situatia economica dar si un aspect cu totul deosebit. Un profund spirit ecumenic sincer care il face nu numai un bun ortodox dar si un bun reprezentant al intereselor noastre, Eugen Chivu sper va fi alesul nostru alaturi de Mircea Lubanovici in Parlamentul Romaniei.

Inchei cu o nota personala pe care vreau sa o subliniez pentru cititorii nostri.

Raman un comentator independent, nu apartin nici unui partid politic din Romania si in numele meu si pentru mine imi exprim suportul pentru cei doi candidati Eugen Chivu si Mircea Lubanoivici.

Vasile Bouleanu
Comentator Politic Independent

alegeri Democratice

DESTEAPTA-TE ROMANE! Alegeri democratice - dar (in continuare) nu pentru toti.
Inca putin si spectacolul televizat prilejuit de lansarea maratonului politic pentru parlamentul Romaniei va incepe.Inbulzeala la linia de start pentru un loc mai bun a inceput si loviturile din coate spre coastele oponentului din propriul partid, care vrea si el aceeasi nominalizare, devin o adevarata sursa de intriga si nemultumire. Amenintari cu parasirea partidului, sau si mai grav, adevarate batai pentru o scrisorica de recomandare obtinuta prin caile cele mai neobisnuite de un candidat sau altul venita din partea unor grupuri sau persoane de influenta sfasie zilnic structurile de varf ale partidelor.Alesi pe spranceana, candidatii norocosi care vor obtine validarea sunt de doua feluri. Primii, cei ce incearca sa fie realesi avand unul sau mai multe mandate ca experienta parlamentara, carand cu ei si bune si rele - in unele cazuri chiar si marca de traseist politic, flutura mandri lozinca experientei. Ceilalti, noi veniti, curtati nu rare ori de mai multe partide, asteapta momentul validarii, moment cand cel putin vor avea certitudinea ca banii cheltuiti nu s-au dus pe apa Dambovitei si ca vor avea cel putin sansa sa traiasca experienta primelor alegeri uninominale.Desigur, ar mai fi a treia categorie, aceea a independentilor care nu asteapta nici o validare din partea vreunui partid, candidati pe care personal ii admir pentru curajul de a iesi in fata alegatorilor absolut pe propriul buzunar si punand reputatia personala in joc, se zbat cu strangerea de semnaturi care pe unde poate. Pe acestia va rog cautati-i si dati-le cel putin semnatura pentru a fi adaugati pe balotul de vot, chiar daca in final in ziua de alegeri veti prefera si veti vota pe un altul. Asa cum un bun observator mentiona zilele trecute, persoana importanta dar candidat si el independent, nu-i dau numele pentru a nu fi acuzat ca am lansat campanie electorala, spunea cu o expresie ucigator de sincera: “Vasile, se aglomereaza trenul rau de tot pentru colegiul care cuprinde America.” La acest comentariu adaug doar ca in curand lupta interna de partid se va solda cu unii aruncati din tren dar si cu altii care vor sari singuri ne mai asteptand sa ajunga la peronul dambovitean.De fapt, pentru cine vom vota si cum vom face acea decizie personala stiindu-se ca traim pe un intreg continent dar si ca facem parte din acelasi colegiu electoral cu Australia?Obisnuiti fiind cu sistemul american vom cere acestor candidati cel putin o serie de dezbateri publice care sa poata fi vizionate si prin internet, dar si prin programele de televiziune pe ambele continente. Dar pe cine sa invitam?Personal astept aceste decizii finale de validare ale candidatilor pentru colegiile rezervate romanilor din afara tarii, hotarari care se pare ca nici un partid nu se simte inca in siguranta sa le anunte. Sa fie tergiversare? Sa fie rea vointa? Sau si mai rau, sa fie incapacitatea de a lua o hotarare la timpul si momentul oportun?Aceste intarzieri spun mult despre calitatea de executiv a celor ce conduc masinile politice de partid din Romania. Sunt alunecosi, lipsiti de curajul luarii unei decizii si lasa situatia de azi pe maine incercand sa fuga de responsabilitatea unor numiri.Stiu de telefoane ramase fara baterie, de faxuri si e-mailuri, ba chiar de lungi calatorii intercontinentale pentru obtinerea unei recomandari de o parte sau alta. Marea batalie, si pot spune: in premiera, ramane intre PDL si PNL care in ultima instanta au inteles cat de important este “cine” va candida pentru care partid, intelegand ca lista de candidati a devenit o extensie a vointei romanilor-americani si nu a partidelor.Am sa fiu clar si cat se poate de direct. Sistemul de lansare al unui candidat independent prin strangerea de semnaturi este foarte greoi si in acelasi timp foarte riscant pentru un roman-american, dezavantajandu-l pe independent din start. Daca insa un anume partid valideaza un anume candidat, acesta nu mai are nevoie de semnaturi de sprijin al candidaturii. Iata deci de ce partidele s-au vazut in fata unor candidati care pun ei conditii si nu stau in mod traditional la mana oligarhiei de partid. Au aparut chiar competitii intre cei mai buni dintre cei mai buni si iata ca partidele se afla acum in competitie pentru alegerea celui mai bun candidat care poate atrage un numar de voturi necesar alegerii.Dar lupta si hartuiala pentru validari continua si abia in numarul viitor vom putea discuta despre platforme, idei si idealuri ale candidatilor, abia cand in sfarsit vom sti ce partid a validat pe cine. Desigur ca in momentul in care vom vedea listele de candidati pe partide vom putea incepe si seria de intrebari publice la care speram ca toti cei responsabili si cu adevarat dornici de a fi alesi, fie reprezentand un partid sau independenti, ne vor raspunde dupa chipul si asemanarea propriei lor vieti si constiinte.Pana atunci, stimati cititori, va rugam pregatiti-va intrebarile la care vreti raspunsuri. Si nu ezitati sa le trimiteti pe adresa redactiei sau pe adresa personala.

Alegeri democratice dar nu pentru toti

Editia 174 (Anul 7 Nr. 18) - Vineri 5, Septembrie 2008 » EDITORIALE
DESTEAPTA-TE ROMANE: Alegeri democratice - dar nu pentru toti.
Cu multi ani in urma circula printre romani o gluma in care prin comparatie intre lumea libera si cea din lagarul marxist se facea o paralela intre „la ei” si „la noi”. Iata ca astazi, in anul nouasprezece de la evenimentele din decembrie 1989, traim inca in umbra aceluiasi contrast cu civilizatiile Euro-Atlantice.Alegerile „uninominale”, nici cal nici magar, democratia originala pe care vrem nu vrem o inghitim cu noduri de dictatura marxista, iese din nou la rampa istoriei cu alegerile parlamentare.Anuntata in ultimul moment posibil, campania electorala oficiala incepe pe 31 octombrie si se termina pe data de 29 noiembrie iar alegerile vor avea loc pe 30 noiembrie, exact cu o zi inainte de sarbatoarea nationala a Romaniei.Romanul spune ca unde-i lege nu-i tocmeala si deci privind din punct de vedere legal, asa cum si-au „tras” smechereste legea dupa chipul, intentia si interesul lor, politicienii vin in fata alegatorului ca niste mielusei nevinovati.Dar sa vedem mai intai cine voteaza pe cine si mai ales cum este incalcat dreptul de vot al cetateanului alegator dar si cum sunt evitate voturile care ar putea cu adevarat sa schimbe fata Romaniei.De curand, aflat in vizita la Roma, Presedintele Basescu se adresa cetatenilor romani veniti sa-l intampine si le spunea ca in viitor ii doreste pe toti reintorsi acasa, nu numai banii trimisi in tara - bani pe care acum Romania conteaza mult.Suna frumos. Nu?Dar cu voturile lor cum ramane, Domnule Presedinte? Oare cati dintre ei vor putea sa se deplaseze sute de kilometri pentru a sta apoi la coada si a vota la un sediu consular, desigur numai daca au si un pasaport romanesc la zi?In cazul nostru, al romanilor-americani situatia este si mai dezastruoasa. Nu numai ca traim imprastiati pe un intreg continent unde zonele consulare sunt mai mari decat jumatate din Europa, dar marea majoritate dintre romanii de aici nu au pasapoartele romanesti la zi desi sunt la fel de cetateni romani ca oricare roman din Bucuresti, Timisoara, Cluj, Suceava sau Braila.Efectul este dezastruos mai ales ca unul din colegiile electorale cuprinde si Nordul Americii unde dupa cum se stie conform actualei legi electorale vom alege pentru prima data un deputat si un senator care sa ne reprezinte in Parlamentul Romaniei.Dar sa ne intoarcem la lege. Legea spune ca partidele, isi aleg candidatii si noi alegatorii votam pe cine credem de cuviinta de la un partid sau altul sau alegem unul din candidatii independenti.Iara suna frumos dar realitatea este din nou perfect damboviteana. Traind in Statele Unite ale Americii stim si chiar participam optional la alegerile pe partide (primary election). Astfel pentru fiecare pozitie in Congres partidul pune mai multi candidati dintre care unul este alesul celor ce sunt declarati de o parte sau de alta a spectrului politic. Candidatii, fie pentru Congres fie pentru guvernator sau chiar presedentie, sunt deci alesi in randul propriului partid de membri declarati, dupa care in alegerile generale se infrunta cu candidatii celorlalte partide.O lege fie ea cat de oarba , fie ea cat de damboviteana, folosita ca acoperire a sistemului de dictatura de partid care domina intregul spectru politic romanesc de la stanga marxista la dreapta, ramane o piedica reala in dezvoltarea normala a ierarhiei valorilor in Romania.Toti candidatii la alegerile atat de trambitate uninominale sunt rezultatul unui proces de numire interna clar dominat de sfere de interese personale sau de gasca de partid.Ce folos ca avem de ales intre candidati fie ei si nominalizati de un partid sau altul daca alegerea lor nu a fost facuta de membrii propriului partid ci de conjunctura de interese ale varfului puterii?Situatia devine si mai stranie in cazul candidatilor independenti si mai ales in cazul independentilor care candideaza pentru unul din colegiile ce-i reprezinta pe romanii din afara tarii.Imaginati-va ca pentru a-si depune candidatura independentul are nevoie de 4000 de semnaturi din partea a patru mii de cetateni romani din zona colegiului electoral respectiv care sa aiba si pasapoarte romanesti la zi.Ori va intreb stimati cititori, cum poate cineva sa realizeze performanta aceasta? Cum va reusi pana pe data de 31 octombrie un roman cu domiciliul in SUA spre exemplu, care vrea sa candideze la o pozitie din colegiul lui, sa identifice 4000 de cetateni romani cu pasapoarte ne-expirate carora sa le obtina semnatura pe o lista care sa fie apoi predata dambovitenilor de serviciu?Si sa nu uitam, inca odata milioane de romani din afara Romaniei sunt impiedicati sa-si exercite cel mai elementar drept cetatenesc, acela de a vota. Traim inca in umbra unor legi stahanoviste, rezultat al intrecerii marxiste de-a democratia originala si cred ca a sosit timpul sa trezim in noi, indiferent unde traim, simtul national si cel al dreptatii inainte de-a vedea Romania folosita de interesele megalomanice ale internationalei socialiste sau sfasiata de lupii imperiali.Inca odata a venit timpul sa cautam intre noi lideri din afara tarii fara de care Romania va avea numai de pierdut.
Vasile Bouleanu - Comentator Independent

"Să vă iubiţi unii pe alţii cum Eu v-am iubit!"

"Să vă iubiţi unii pe alţii cum Eu v-am iubit!"
Incontestabil ultimele şapte zile au adus românului, indiferent unde trăieşte pe această planetă singuratică din universul creştin, veşti venite de-a valma sau plasate cu interes din mai toate direcţiile posibile.
Cu sufletul la gura creştinii ortodocsi dar nu numai ei, au aşteptat mult trâmbiţatul sinod al Bisericii Ortodoxe Române care trebuia să aibe loc în primăvară, dar care se stie sa săvârşit în ultimele două zile.
Deşi la fel ca orice altă biserică si BOR are probleme specifice de la organizare la alte cele lumeşti, punctul de interes culminant a fost soarta IPS Corneanu şi a PS Sofronie ambii acuzaţi de încălcarea canoanelor în demonstrarea sincerei lor dorinţe de a se exprima ecumenic în relaţiile cu Biserica Majoră Română Unită cu Roma Greco Catolică.
La ora când scriu aceste rânduri se ştie că ambii au fost iertaţi. Iertaţi pentru ce? Pentru că au fost, sunt şi dovedesc că sunt creştini cu dragoste şi întelegere pentru Biserica Majoră Română Unită cu Roma Greco Catolică, care la anul înfăptuirii marei uniri a Naţiunii Române din 1918 era considerată şi Biserica Soră cu Biserica Ortodoxă Română?
Baza acuzaţiilor aduse acestor creştini rămâne de ordin politic mai mult decăt de ordin canonic şi cei ce suferă încă de orbul găinii, cum spune românul, vor trebui să accepte că este timpul ca şi în B.O.R. autocefalia nu internationalismul ortodox trebuie să stea la temelia relaţiilor dintre cele două biserici.
La urma urmelor, când se ajunge la numitorul comun, ortodocsi, protestanti sau catolici, rămânem români nu?
Dar să nu uităm evenimentul Chicago unde Episcopia B.O.R. in America şi Canada a avut congresul anual Duminica trecută. Urmare a congresului din Michigan a Episcopiatului Bisericii Române Ortodoxe Americane, cunoscută sub numele de Vatra Românească, mai din întâmplare mai din neatenţie sau cine ştie - poate intenţionat, s-a strecurat anunţul unei uniri eminente între cele două eparhii frânte de urgia marxistă în 1947. Se ştie că exilul românesc a fost, este şi va rămâne de dreapta indiferent de temenelele venite de la Bucureşti şi indiferent de câte presiuni se vor face.
Dorinţa de unire dintre aceste două episcopiate ortodoxe române din SUA şi Canada este naturală şi teoretic are un caracter firesc în contextul actualei situaţii internaţionale, tinând cont şi de poziţia exemplară a României în NATO. În acelaşi timp însă este timpul să ne întrebăm cine cu cine se uneşte.
Vatra Românească, un bastion al libertăţii, pentru mai bine de 40 de ani singura biserică ortodoxă românească liberă, auto stătătoare din punct de vedere al organizării şi al finanţelor, o biserică stimată şi preţuită, respectată şi acceptată politic şi spiritual, a fost şi rămâne magnetul spiritual şi cultural pentru românii veniţi de-a lungul anilor în SUA, fie în timpul comunismului fie acum.
În partea cealaltă avem de-a face cu o situaţie din cele mai stranii în care aservită guvernului de la Bucureşti în timpul dictaturii marxiste, B.O.R. şi-a făcut datoria faţă de partid şi de guvernul comunist şi a sădit nu numai neîncrederea şi discordia între românii din exil dar a contribuit în aceşti 40 de ani şi la o falsă imagine a ortodoxiei. Spălaţi ca printr-o minune de jertfa altora adevaratii participanti la revolutia din 89, în ornate noi, cu respectabilitatea pe care o cer în numele tradiţiei româneşti de a avea încredere în Biserică, soboarele de preoţi ortodocşi aparţinând de B.O.R. au descins şi la Chicago. La urma urmei nici o problemă. America este o ţară liberă în care separarea bisericii de stat este o realitate. Sigur, noua catedrală miluită şi de vizita lui Ion Iliescu cu patru ani în urmă, a fost sfinţită Duminică şi dacă este să ne luăm după comunicatele strategic scăpate va fi parte a unei Mitropolii din care va face parte şi Vatra. Deşi aparent firesc şi simplu, nu pot să nu menţionez unele aspecte pe care în opinia noastră B.O.R. va trebui să le lămurească cu Vatra.
Dar să ne întoarcem puţin la judecata din Sinodul B.O.R. de astăzi. S-au scris multe despre ereticii neortodocşi, am văzut chiar şi afurisiri venite din partea ortodoxă din ţară, dar au apărut totodată şi voci cu credibilitate care au spus şi susţin pe unde pot că de fapt elementele ortodoxe extreme nu reprezintă adevarata Biserică Ortodoxă Română.
Sigur, în faţa unei astfel de promisiuni inima oricărui creştin se înmoaie şi crede. La urma urmei de ce să nu credem în această posibilitate de împlinire a credinţei în dragoste şi înţelegere? Oare nu avem toţi aceeaşi poruncă dată de Mântuitorul de a ne iubii unii pe alţii? Problema însă este când vedem realitatea.
Zi cu zi, de aproape 19 ani, trăim situaţia stranie în care B.O.R. acţionează cu brutalitate contra bisericilor neortodoxe, în speţă Biserica Majoră Română Unită cu Roma Greco Catolică în problema altarelor şi mormintelor furate de statul comunist şi care, cu exceptia Banatului, nu au fost retrocedate.
Mai nou, dărâmările unor biserici de importanţă istorică naţională şi înlocuirea lor cu megalomanii arhitecturale sortite să fie goale duminică de duminică, spălările de picturi şi înlocuirea lor cu tradiţionalele picturi ortodoxe, împiedicarea înmormântărilor în cimitirele care au fost până în 1948 greco catolice, piese de răzmeliţă şi agresiune în faţa legii, când prin decizii irevocabile greco catolicii şi-au obţinut dreptul la proprietăţile furate, reprezintă un contrast greu de comparat cu vorbele mieroase primite de la patriarhie.
Dar să nu uităm şi conflictele, unele din ele pline de violenţă, dintre reprezentanţii B.O.R. şi biserici evanghelice neoprotestante. De la interzicerea unor evenimente paşnice de cult în spaţii publice şi până la cel mai inuman act de a interzice înmormântări ale creştinilor neoprotestanţi în cimitire controlate de preoţi ortodocşi, cimitire care în mare parte erau încă proprietate de stat.
Oare cu această biserică vrea să se unească bastionul libertăţii religioase eroica Biserică Românească Ortodoxă de la Vatra? Oare experienţa toleranţei şi a bunei înţelegeri trăită în America va fi pusă pe masa de negocieri cu B.O.R. unde intoleranţa şi extremismul ating nivele inacceptabile pentru un român american?
Mă gândesc la câtă înţelegere şi acceptare am trăit în experienţa americană fiind totdeauna cunoscut de prietenii mei ortodocşi ca unul dintre românii greco catolici. Oare Vatra mă va considera de acum încolo alături de toţi ceilalti creştini neortodocşi, catolici sau neoprotestanti din SUA, unul dintre eretici? Sau după spusele I.P.S. Bartolomeu Anania sunt un afurisit fiindcă militez pentru separarea bisericii de stat?
Incă o dată am încredere în decizia de la Vatra şi sunt convins, timpul va vindeca B.O.R. după ce va accepta balanţa dreptăţii.
Până atunci însă, temporar – sper, voi semna:
Vasile Bouleanu, afurisitul şi ereticul.
.

Vara sanie iarna caruta

: Vara sanie, iarna caruta . . .
Asa suna un vechi proverb romanesc ale carui semnificatii intelepte au fost se pare uitate de multa vreme de multi dintre noi. Stim ce vrem, dar acum, imediat si neconditionat. Stim mai ales ca nu am obtinut ce vrem si suntem nemultumiti. Un alt proverb romanesc spune: „cum ne asternem asa vom dormi“. Ambele proverbe poarta in intelepciunea lor un adevar universal valabil cand este vorba despre planificare si despre felul cum ne alegem politicienii. Iata ca inca o data cetateanul roman si-a asternut odihna politica la alegerile locale sub administratii alese in cea mai mare parte a localitatilor cu participarea a mai putin de jumatate din cetateni prezenti la vot.Este drept, a fost doar prima runda, dar oare credeti ca mai conteaza din moment ce la a doua runda vor avea de ales din ce a fost ales in prima? Priveam cum capetele vorbitoare ale televiziunilor incantate de marele eveniment al primelor alegeri locale nominale subliniau importanta alegerii Presedintelui Consiliului Judetean uitand ca peste patru milioane de romani traind in afara tarii nu au putut vota in propriul judet. Inca din luna mai 2007, ziarul Romanian Tribune a publicat cu regularitate articole constientizand despre necesitatea introducerii votului prin posta si mai ales accesul si participarea romanilor plecati la munca si la alegerile locale. Toamna aceasta ne asteptam la alegerile parlamentare si anul care vine vor fi alegerile prezidentiale. Vor putea vota cetatenii romani din afara Romaniei prin posta? Vor fi suficiente sectii de votare organizate intre romani, nu unde au pus politicienii consulatele? Si mai ales, va continua politica de discriminare prin care dreptul de cetatean este grav incalcat refuzandu-se votul celor ce nu au pasapoartele la zi?Dar sa nu uitam sacul unde sunt adunate si numarate voturile cetatenilor romani traind in afara tarii. O alta forma de discriminare si de incalcare a dreptului cetatenesc de a vota in sectia de votare unde o mare parte au inca un domiciliu chiar daca muncesc in afara tarii iar altii au interese directe fiind nascuti acolo.Iata ca dupa aproape 19 ani de democratie romaneasca originala, guvern dupa guvern, parlament dupa parlament, presedinte dupa presedinte, nu au fost capabili sa ofere cetateanului roman cel mai elementar drept, acela de a vota si de a fi ales. Legi confuze, incurcate in itele de interese trans partide tergiversate si uitate, facute in pripa alegerilor, creeaza astazi un abuz rusinos pentru o tara care se pretinde tara de drept si flutura pe unde poate drapelul democratiei. Clar. Milioane de cetateni romani NU pot vota la alegerile locale. Clar, milioane de romani nu vor putea vota din motive de raspandire geografica nici la alegerile generale si prezidentiale.Clar, voturile celor ce vor face efortul de a vota vor fi pentru alte circumscriptii electorale decat cele unde au interes si unde doresc sa-si exprime votul. Si sa nu uitam, se aleg reprezentantii cetateanului roman in sistemul legislativ romanesc: Senat si Camera Deputatilor!Nici cal, nici magar - legea votului nominal poarta inca agatata de gatul deciziei politice prin vot smecheria cu partea de lista agatata de fiecare partid. Daca s-a ajuns in aceasta rusinoasa situatie, o parte din vina o avem si noi cetatenii romani care traim in afara tarii. Marea majoritate, in special cei plecati la munca in vecinatatea Europei, preocupati de grija muncii lor si mai ales de grija celor de acasa, i-am tolerat toti deopotriva pe acesti oportunisti incapabili si cred ca este timpul ca toti cetatenii romani, indiferent unde traim, sa ne schimbam atitudinea fata de ei.Este timpul ca acum sa cerem schimbarea legii electorale. Este timpul sa ne pregatim pentru alegerile locale viitoare dar este timpul sa nu dormim pe asternutul care ni-l pun cei ce se aleg in acest an, si este timpul sa batem fierul cat este cald.Este timpul sa nu ne mai lasam dusi cu promisiuni ieftine, este timpul ca liderii comunitatilor romanesti si liderii spirituali, sa iasa in fata sa se organizeze si sa se puna in fata tahmei politice romanesti spunand NU acestor practici descriminatorii.Nu ma astept sa vad vreo schimbare mai ales in ce priveste votul la alegerile parlamentare din acest an. Dar abia astept sa stau in fata unui ales, indiferent de partidul pe care-l reprezinta in parlament dupa noua lege electorala, sa ma uit in ochii lui si sa-i reamintesc ca a fost ales necinstit printr-o lege nedreapta care a eliminat majoritatea voturilor celor ce trimit miliarde de dolari anual in Romania.
Vasile Bouleanu - Comentator Independent

Biserica devenita simbol al dezbinari nationale

DESTEAPTA-TE ROMANE: Ungheni, jud. Mures - Biserica devenita simbol al dezbinarii nationale
Imi este mai greu decat oricare alta data si recunosc, sunt cuprins de o foarte mare neliniste de la furie si deznadejde, la dezamagire si umilinta, si recunosc nu ma pot declara impartial in cele ce urmeaza.Continua nedreptate mentinuta de Statul Roman fata de Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica, din care eu fac parte, o Biserica astazi constitutional libera dar sistematic de-a lungul perioadei de „tranzitie“ nedreptatita si umilita, culmineaza in aceste zile cu situatia unei provocari anti-romanesti de mari proportii in Ungheni, langa Targu-Mures.Fiind parte a miscarii memorandistilor greco-catolici inca din anul 2002, functionand ca purtator de cuvant pana in 2006, am fost informat de aceasta situatie iar in ultimii doi ani am avut chiar ocazia de a calatori la Targu-Mures si Ungheni si de a ma documenta la fata locului.Ma gandeam la un moment dat ca se va gasi o solutie amiabila pentru salvarea acestui monument istoric romanesc in regiune cu semnificatii deosebite pentru perioada premergatoare Marii Uniri de la 1918, si prin semnele primite de la autoritati, dar si ca urmare a unor retrocedari din ultimele luni, m-am lasat chiar tras intr-o stare de entuziasm care, constat acum cu regret, a fost doar o amagire.Condamnata la daramare in mod simbolic prin inghitire, la fel ca si in alte locuri cum a fost la Vadul Izei in Maramures sau Badon in Salaj spre exemplu, biserica purtatoare de istorie romaneasca din timpurile cand faurirea Statului Modern Roman era un vis pentru romani, supravietuitoare a ocupatiei hortiste si a urgiei marxiste, iata ca si acestei biserici i se pregateste soarta de a fi inlocuita de o megalomanie moderna intr-un stil architectural care nu apartine locului, contribuind insa si la dezbinarea romanilor transilvaneni.Supravietuind persecutiei, Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica, este sistematic impiedicata sa-si revendice locul in istoria neamului romanesc si mai ales este supusa unei campanii de stergere din istoria arhitecturala si monumentala prin demolare si inlocuire cu constructii moderne.Aceasta provocare careia credinciosii greco-catolicii, la fel ca si in multe alte randuri, refuza sa raspunda, va ramane cu siguranta un exemplu de dezbinare sadita intre romani intr-o tara membra in NATO si UE, intr-o Romania a anului 2008.In istoria moderna si contemporana nu exista un alt exemplu de daramare a lacasurilor de cult monumente istorice decat in India, unde au fost generate conflicte sociale cu urmari inca necalculabile. Oare aceasta este dorinta celor ce fac astfel de fapte? Nu inteleg de ce, dar mai ales cine si in interesul cui (?!) doreste crearea unui smbol al dezbinarii nationale tocmai prin aceasta masluire a traditionalei iubiri intre cele doua Biserici odata numite surori, Ortodoxa si Greco-Catolica, prin ridicarea unui lacas de cult ortodox in locul unui lacas de cult greco-catolic, cu o incarcatura istorica. Loc de construit biserica noua in Ungheni exista suficient si, culmea, chiar in vecinatatea imediata a vechii biserici. Fiind pe punctul de a fi retrocedata legal insa din motive pe care nu le poate intelege sau explica nimeni, s-a insistat la daramarea bisericii monument tocmai pentru a nu lasa greco-catolicii sa se intoarca in propriul lor lacas de cult construit cu peste 150 de ani in urma prin munca si darul la Altar a generatii de romani greco-catolici. Cladiri putem ridica si le putem numi si biserici. Dar oare va putea fi gasita pacea, impacarea si mila in aceasta megalomanie construita peste locul de rugaciune al romanilor care au contribuit la Marea Unire, s-au jertfit pentru tara si au rezistat ocupantilor austro-ungari sau marxisti iesind din ilegalitate in 1989? Oare cum va rasuna Cuvantul lui Dumnezeu intre zidurile unei cladiri construita pe temeliile nedreptatii, urii si dezbinarii? Si cine, ce credincios crestin sau preot cu adevarat ortodox va putea privi in ochi urmasii romanilor pe care i-au nedreptatit?
Vasile Bouleanu - Comentator Independent